“A opri activitatea de recoltare a lemnului este similar cu a deconecta un bolnav de la aparate. Prin această activitate, în primul rând se asigură securitatea sanitară a pădurilor, regenerarea acestora, finanțarea pazei și a administrării pădurilor”

Recentele declarații ale Ministrului Mediului, Costel Alexe, că se ia în calcul o eventuală suspendare a exploatărilor forestiere pe perioada stării de urgenţă, au stârnit îngrijorare și nemulțumire în mediul economic și așa afectat de criza COVID-19, care ar putea primi o lovitură mortală dacă s-ar lua o astfel de decizie, motivată doar de existența unei petiții online în acest sens.

Tocmai de aceea, Asociația Forestierilor din România – ASFOR, organizație patronală și profesională a operatorilor economici din domeniul exploatărilor forestiere și industrializării lemnului, a transmis o scrisoare deschisă, adresată în primul rând președintelui României, prim-ministrului, ministrului de Interne, ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor, precum și directorului general al RNP Romsilva, dar și “și tuturor românilor de bună credință”, prin care fac apel la responsabilitate și luciditate când vine vorba despre domeniul pădurilor - domeniu vital, ce ține de securitatea națională.

“Exploatarea pădurilor nu este un moft al unei categorii sociale din România, ci o activitate cu implicații multiple: economice, sociale și de mediu.

A opri activitatea de recoltare a lemnului, astăzi, este similar cu a deconecta un bolnav de la aparate. Prin această activitate, în primul rând se asigură securitatea sanitară a pădurilor, regenerarea acestora, finanțarea pazei și a administrării pădurilor, sunt asigurate resursele de lemn necesare industriei mobilei, panourilor, construcțiilor, precum și lemnul de foc pentru populație.

Lemnul este singura resursă naturală regenerabilă pe care dacă o gestionăm corect, cu responsabilitate, poate înlocui betonul, fierul, petrolul, plasticul, unele produse agricole etc.

Dacă ar fi să enumerăm elementele vitale pentru existența de zi cu zi a omului, după aer, apă, hrană, putem să continuăm, fără a greși, cu lemnul.

Economia forestieră ca ramură a economiei naționale este una foarte complexă, iar funcționarea ei depinde de mecanisme care s-au format în zeci, poate chiar sute de ani. Astfel, avem administrarea pădurilor, exploatarea lemnului, transportul lemnului în interiorul pădurii, transportul lemnului între pădure și locul de prelucrare, sortarea, prelucrarea lemnului în elemente de construcție, plăci, celuloză, elemente chimice (la nivel mondial s-au identificat aproape 5000 de feluri de întrebuințări ale lemnului). De cel puțin 30 de ani, tot acest ansamblu a funcționat și funcționează în România fără sprijin sau intervenții financiare din partea statului.

Orice intervenție brutală, nechibzuită, fără o reală fundamentare, va avea ca efect imediat imposibilitatea statului de a asigura paza pădurilor și minimul de lucrări silvice care să asigure starea de sănătate a pădurii.

În cifre, economia forestieră și cea a produselor din lemn și mobilă înseamnă 3,5% din PIB, 2,8 miliarde de euro input de valută în economia românească din exporturi, 1,9 miliarde de euro plus la balanța comercială, asigurarea încălzirii pentru două municipii (Suceava și Vatra Dornei), asigurarea lemnului de foc pentru cca. 3,5 milioane de gospodării, administrarea unei suprafețe de pădure ce reprezintă 29% din suprafața țării și acoperă 30% din suprafața rurală a României.

Stimați domni,

A lipsi de finanțare și a lăsa fără administrare 29% din suprafața țării nu poate fi o măsură care să fie susținută de statul român. Nu există locuitor din această țară care să poată spune că nu folosește cel puțin un produs din lemn.

Dacă este să vorbim de urgențe pe termen scurt, de 3 luni, este o prioritate recoltarea și expedierea din pădure a celor cca. 1,7 milioane mc de lemn provenit din doborâturi de vânt, care pot produce o infestare a pădurii sănătoase, similare celei din vestul Europei. În aceste condiții este inoportun să vorbim despre sistarea lucrărilor de recoltare a lemnului.

Într-adevăr, ca orice ramură de activitate, și economia forestieră are nevoie de dezvoltare, care se face prin investiții, prin legislație corelată cu realitățile economice și de mediu. Astfel, putem afirma că prioritățile autorităților statului pentru domeniul forestier trebuie să fie următoarele:

Ø  elaborarea unei strategii coerente pentru următorii 10 ani;

Ø  investiții în infrastructură, depozite, utilaje moderne care să permită o exploatare prietenoasă cu mediul;

Ø  finanțare pentru dotarea administratorilor cu aparate moderne de inventariere, măsurare a lemnului și supraveghere a fondului forestier;

Ø  regândirea sistemului de gestionare a pădurilor, cu separarea activităților de administrare de cele de valorificare și recoltare a lemnului;

Ø  programe (similare celor din Europa) de încurajare a construirii de case pasive din lemn și de utilizare a instalații de încălzire cu randament crescut;

Ø  Colegiul practicienilor în silvicultură și exploatări forestiere;

investiții în dezvoltarea industriei de celuloză și chimice a lemnului”, se afirmă în scrisoarea deschisă transmisă de ASFOR.

În încheierea acesteia este citat academicianul Gheorghe Ionescu- Şisești, care afirma în anul 1938 ,,Nicio ramură a muncii naţionale nu a suferit, cât a suferit silvicultura de pe urma greşelilor politicianismului, ale căror consecinţe le îndurăm şi astăzi şi ale căror urmări luptăm a le îndrepta”.