Omul creat după chipul lui Dumnezeu

Sfântul Grigorie Teologul, interpretând textul din Facerea despre crearea omului, spune: „Cuvântul lui Dumnezeu, luând o bucată din pământul de curând creat, a modelat cu mâinile Sale nemuritoare chipul nostru şi i-a dat viaţă: căci duhul pe care i l-a insuflat este o revărsare din dumnezeirea cea nevăzută. Astfel, din ţărână şi din suflare, omul a fost creat chip al Celui nemuritor, căci atât într-unul (trup), cât şi în celălalt (suflet) stăpâneşte firea cea duhovnicească. Tocmai pentru aceasta, în ca­litatea mea de pământ, eu sunt legat de viaţa mea de aici, dar, fiind şi părticică dumneze­iască, port în mine dorul după viaţa viitoare.”

Cartea Facerii, în care Dumnezeu vorbeşte la plural despre hotărârea de a crea pe om după chipul dumnezeiesc (Facerea 1, 26-27; 5, 1; 9, 6), arată atât prezenţa chipului lui Dumnezeu în om, precum şi legătura acestuia cu Sfânta Treime. Calitatea omului de chip al ­Sfintei Treimi, subiect conştient şi liber, capabil şi doritor al relaţiei de comuniune, se subliniază în faptul că se vorbeşte de chip în legătură cu crearea omului ca pereche. „Şi l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat şi femeie” (Facerea 1, 27). Mântuitorul Însuşi confirmă aceasta prin răspunsul dat fariseilor: „N-aţi citit că Acela Care i-a făcut de la-nceput, bărbat şi femeie i-a făcut?” (Matei 19, 4; Marcu 10, 6), întărindu-l chiar prin afirmaţia că „cei doi vor fi un trup” (Matei 19, 5; Marcu 10, 8) prin desăvârşirea legăturii lor în Biserică.

Sfântul Grigorie de Nyssa înţelege prin cuvintele „Să facem om după chipul Nostru” că Sfânta Treime a fost Aceea Care S-a exprimat în formă plurală. Mai mult, Sfântul Grigorie aduce crearea omului după chipul Treimii ca argument în favoarea susţinerii unităţii de fiinţă a Persoanelor Sfintei Treimi împotriva anomeilor. Teologia Sfântului Grigorie, pe lângă faptul că sprijină învăţătura despre ­Sfânta Treime, vine şi afirmă calitatea omului de subiect sau persoană. Aprofundând această însuşire, Sfântul Grigorie de Nyssa spune că omul este subiect sau persoană care ipos­taziază natura umană şi care face posibilă relaţia comunitară între cei care poartă chipul lui Dumnezeu.

Vladimir Lossky, comentând textul scripturistic: „Şi l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat şi femeie” (Facerea 1, 27), arată că: „taina singularului şi pluralului în om reflectă taina singularului şi pluralului în Dumnezeu; după cum principiul personal în Dumnezeu cere ca natura unică să se exprime în diversitatea Persoanelor, la fel şi în om, creat după chipul lui Dumnezeu. Natura umană nu poate fi cuprinsă într-o monadă. Ea reclamă nu solitudinea, ci comuniunea, diversitatea benefică a iubirii.” 
Susţinând acelaşi adevăr, părintele Dumitru Stăniloae porneşte în argumentarea sa de la faptul că Dumnezeu este subiect şi că „omul înfăţişează chipul Lui tocmai în acest titlu de nobleţe al fiinţei Lui”. Această calitate a omului presupune conştiinţă de sine şi dorinţă de înţelegere a celorlalte conştiinţe şi a sensului tuturor lucrurilor. Astfel, omul se experiază pe sine ca subiect al sensurilor şi al vieţii, prin relaţie cu lumea, dar mai ales cu semenii săi. În această dinamică, subiect-relaţie de intersubiectivitate, înţelege părintele Stăniloae calitatea omului de chip al Sfintei Treimi.

(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)