Transcendența și imanența sărbătorilor



Fiecare sărbătoare creștin-ortodoxă și toate la un loc s-ar putea asemăna cu scara din visul patriarhului Iacob de la Betel, „sprijinită pe pământ; cu vârful atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. Apoi S-a arătat Domnul în capul scării…” (Facere 28, 12-13). Fiecare sărbătoare bisericească se sprijină atât pe pământ, dovedind caracterul imanent al ei, dar, în același timp, cu vârful atinge cerul lui Dumnezeu, evidențiind și latura transcendentă a ei. În Duhul scării aceleiași sărbători identificăm, prin urmare, atât latura imanentă, adică mai aproape de pământ și de uman, cât și latura, aspectul sau dimensiunea transcendentă a sărbătorii, mai aproape de divin.
În fiecare sărbătoare, transcendentul ei se revelează sau se descoperă prin imanent, iar imanentul ei se ridică și se transfigurează prin transcendent. Transcendentul sărbătorii este în primul rând evenimentul biblic din istoria mântuirii sau din viața și istoria Bisericii pe care sărbătoarea îl comemorează, îl pomenește, îl repetă și-l actualizează; iar imanentul unei sărbători constă în modul, momentul și locul cadrului liturgic și spațiului eclesial, în care se ține sau are loc sărbătoarea, după ciclul anual sau crugul anului bisericesc. Imanentul este „aici și acum”-ul sărbătorii; iar transcendentul sărbătorii este „atunci” sau „în vremea aceea” și „dincolo de” al sărbătorii. Cu alte cuvinte, imanentul sărbătorii este ceea ce poate fi simțit, trăit și „atins” prin comemorare; iar transcendentul sărbătorii este tot ceea ce nu poate fi simțit și trăit; și cu atât mai puțin văzut, ci doar crezut și contemplat prin credință. Orice sărbătoare are „două firi”: transcendentă și imanentă, sau latura și dimensiunea care ține de cer și de istoria mântuirii și latura care ține de pământ și de rememorarea și actualizarea evenimentului respectiv din această istorie a mântuirii. Transcendența sărbătorii este mai mult biblică sau evanghelică, profetică sau apostolică, pe când imanența sărbătorii este mai mult patristică, liturgică și doxologică.
Imanența sărbătorii este „Sfânta”, iar transcendența este „Sfânta Sfintelor”
Transcendența și imanența sărbătorilor nu pot fi înțelese fără legătura dintre Liturghie și sărbătoare, pentru că toate evenimentele din istoria mântuirii se cuprind, se adună și se actualizează în Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, care devine astfel miezul și esența oricărei sărbători, prin textul sau pericopa Evangheliei respective, prin Taina Prefacerii la Epicleză și prin Împărtășirea euharistică de la priceasnă. Spre exemplu, Evanghelia aleasă și rânduită care se citește la Sfânta Liturghie a unei sărbători ne revelează dimensiunea și altitudinea transcendentă a Praznicului respectiv; fie că este Praznic Împărătesc, fie că este al Maicii Domnului, fie că este al sfinților din Sinaxar și Calendar; iar Pastorala arhiereului la Nașterea Domnului și la Învierea Domnului, predica lui și a preotului în Duminici și sărbători
exprimă și configurează, împreună cu cântările bisericești din Octoih, Triod, Penticostar și Minee, specifice sărbătorii, dimensiunea imanentă a acesteia.
Transcendența sărbătorii este verticala și altitudinea ei, iar imanența sărbătorii este orizontul și orizontala ei. Se cunoaște faptul că, după cum Sfântul Proroc Ilie este singurul sfânt din Vechiul Testament care are o sărbătoare însemnată cu roșu în Calendarul bisericesc, la 20 iulie, tot așa, Duminica Înfricoșătoarei Judecăți din perioada Triodului este singurul eveniment eshatologic, cu rădăcinile în viitor, respectiv de la sfârșitul viitorului sau timpului, care are o zi anumită de pomenire anticipativă și cutremurătoare; pe când toate celelalte Duminici și sărbători ne recapitulează marile evenimente din istoria mântuirii, avându-și rădăcinile în trecut. Dogma Șederii Mântuitorului Iisus Hristos de-a dreapta Tatălui, după Învierea cea de a treia zi și după Înălțarea la cer la patruzeci de zile – dogmă care stă neclintită pe piatra Revelației Sfântului Arhidiacon Ștefan din sinedriu (Faptele Apostolilor 7, 55-56) -, ne aduce în Biserică, în casă și în viața noastră, toate sărbătorile deodată, făcându-ne contemporani cu toate evenimentele sfinte din zilele de Duminică și sărbătoare.
Rostul și locul sărbătorilor
Învierea Domnului o putem și trebuie să o trăim pe cât posibil, în fiecare zi, dar o prăznuim doar la Paști și în perioada Penticostarului, reactualizând-o în fiecare Duminică. Astfel, numai sfinții trăiesc toate sărbătorile într-o singură zi, pentru că ei, asemenea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, „sunt în Duh” în fiecare Duminică și sărbătoare (cf. Apocalipsă 1, 10). În potirul sărbătorilor cu dată fixă sau cu dată schimbătoare, transcendentul fiecărei sărbători se coboară și se revarsă, prin Duhul Sfânt, spre împărtășire imanentului.
Însă, niciodată nu vei putea simți harul Bunei Vestiri toamna sau darul Crăciunului vara. Nu îl poți prăznui pe Sfântul Ilie în decembrie sau pe Sfântul Nicolae în august. Nu te poate „stropi” Boboteaza în august și nici nu te poate înfiora Duminica Tomii în 30 ianuarie. Nu te poate întâmpina Întâmpinarea Domnului în Vinerea Patimilor – decât doar prin Sfânta Veronica – și nici nu poți avea Floriile în septembrie sau Ziua Crucii în mai, decât prin Sfinții Împărați Constantin și Elena. Nu-l poți simți profund duhovnicește pe Sfântul Dimitirie Izvorâtorul de Mir în 23 aprilie sau pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință în 26 octombrie decât prin asociere aghiologică și omiletică; după cum nu poți trăi Prohodul Maicii Domnului la Tăierea Capului sau Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul la 8 septembrie; putând doar asocia Intrarea în Biserică a Maicii Domnului cu Intrarea în Ierusalim a Domnului sau salcia și florile de la Florii cu frunzele de tei și trandafirii de la Rusalii și răstignirea Sfântului Apostol Petru cu capul în jos dimpreună cu Tăierea capului Sfântului Apostol Pavel din 29 iunie, cu Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din 29 august. Doar Anul Nou de la 1 ianuarie l-am putea strămuta la 1 septembrie!
Creștinul ortodox autentic trăiește minunea Învierii Domnului în fiecare zi, dar prăznuiește Paștile în fiecare an la sfârșitul Triodului și la începutul Penticostarului și în toate Duminicile din Anul bisericesc. Creștinul ortodox trăiește Schimbarea la Față de asemenea în fiecare zi, dar prăznuiește minunea de pe Tabor la 6 august. Creștinul ortodox contemplă Înălțarea Domnului și Șederea Lui de-a dreapta Tatălui în fiecare zi, dar prăznuiește Înălțarea în Joia celor patruzeci de zile de după Paști. Creștinul ortodox trăiește totodată și Cincizecimea cea de fiecare zi și prăznuiește Cincizecimea în Duminica Rusaliilor. Transcendența sărbătorii sau a sărbătorilor este esența acestora, iar imanența sărbătorii și a sărbătorilor este harul sau energia necreată care izvorăște din ființa sărbătorii și ni se împărtășește în cotidianul și cenușiul zilelor. Transcendența sărbătorii este limba de foc a acesteia, iar imanența sărbătorii este vasul cu mir de nard de mare preț al praznicului. La fiecare sărbătoare creștină și bisericească, Iisus Hristos săvârșește întotdeauna în Biserică minunea înmulțirii pâinilor din pustie; și, după trecerea oricărei sărbători, nouă ne rămân încă cele douăsprezece coșuri cu firimituri.
Însă, după cum toate sărbătorile Legii celei vechi au condus înspre Sărbătoarea Nașterii Domnului și toate celelalte evenimente sfinte din Evanghelie sunt trepte spre Învierea Domnului, tot așa, toate zilele de sărbătoare de după Înălțarea la cer și Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime ne îndreaptă prin credință și contemplație înspre Marea și mult așteptata Sărbătoare a Celei de A Doua Veniri a lui Hristos. (sursa: Ziarul Lumina)



Recomandări

Zeci de mii de persoane sunt așteptate vineri la „Ziua Vicovului de Sus – Întâlnirea Diasporei”. Vedetele care vor concerta anul acesta sunt Theo Rose și Andrei Bănuță

Primele două familii din zona Broșteni care vor avea un „acasă” după inundații, cu sprijinul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

Primele două familii din zona Broșteni care vor avea un „acasă” după inundații, cu sprijinul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
Primele două familii din zona Broșteni care vor avea un „acasă” după inundații, cu sprijinul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Rarău a călătorit pentru a doua oară prin Câmpulung Moldovenesc

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Rarău a călătorit pentru a doua oară prin Câmpulung Moldovenesc
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Rarău a călătorit pentru a doua oară prin Câmpulung Moldovenesc

Moaștele Sfântului Ioan Botezătorul de la Catedrala Arhiepiscopală ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din București vor ajunge la Mănăstirea Hagigadar

Moaștele Sfântului Ioan Botezătorul de la Catedrala Arhiepiscopală ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din București vor ajunge la Mănăstirea Hagigadar
Moaștele Sfântului Ioan Botezătorul de la Catedrala Arhiepiscopală ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din București vor ajunge la Mănăstirea Hagigadar