„Confesiunile unui opioman englez” au fost publicate mai întâi în „London Magazine”, în anul 1821, iar în 1822 au apărut în volum. Aceste confesiuni constituie prima scriere literară majoră a lui Thomas De Quincey şi cea care l-a făcut cunoscut cu rapiditate în lumea literară a epocii.
„Confesiunile...” reprezintă una dintre primele descrieri detaliate ale dependenţei de un drog
Cartea este o relatare a adolescenţei şi tinereţii rebele şi chinuite a autorului, un romantic revoltat în accepţiunea clasică a cuvântului. „Confesiunile unui opioman englez” reprezintă una dintre primele descrieri detaliate ale dependenţei de un drog (pe atunci legal): opiul. Sensibilitatea acută a celui ce povesteşte şi rememorează, ampla frescă socială - de la lumea micii nobilimi, până la cea a mahalalelor mizere din Londra, unde adolescentul fugar ajunge să trăiască o vreme - precum şi descrierea plăcerilor şi chinurilor opiului, fac din această carte o lectură deopotrivă cuceritoare şi instructivă. Printre autorii asupra cărora De Quincey şi-a exercitat influenţa de-a lungul timpului se numără Edgar Allan Poe, Charles Baudelaire şi Nikolai Gogol, iar mai târziu, în secolul XX, Jorge Luis Borges.
„Confesiunile...” descriu experienţa drogului într-o lume intelectuală, urbană, care respinge convenţiile
„Mai presus de orice alte substanţe cunoscute de om - spune Thomas De Quincey - opiul este cel mai puternic în ce priveşte controlul şi gradul de control al durerii; atât de puternic, comparativ cu orice altă substanţă, încât înclin să cred că dacă vraja lui revoluţionară ar fi ajuns să fie gustată direct şi să fie suficient de cunoscută într-o ţară idolatră, opiul ar fi avut preoţi şi altare închinate puterilor lui protectoare şi mângâietoare”.
„Acest volum - scrie Robert Morrison într-obiografie a lui Thomas De Quincey - a avut o influenţă enormă asupra literaturii şi artei din epocă, influenţă ce a persistat până în vremurile noastre. Confesiunile...descriu experienţa drogului într-o lume intelectuală, urbană, care respinge convenţiile, cartografiază însăşi figura contra-culturală a boemului“.
Sursa: www.libris.ro