Moarte fulgerătoare a unui inspector al Gărzii Forestiere Suceava, la doar 42 de ani

Firul vieții se frânge uneori mult prea devreme, inexplicabil, lăsând în urmă multă tristețe, durere și întrebări fără răspuns. Astfel s-a întâmplat și cu un angajat al Gărzii Forestiere Suceava, Adrian-Eugen Dorofteiu, inspector responsabil de fondul cinegetic, stabilit în Câmpulung Moldovenesc.

La doar 42 de ani, acesta a murit fulgerător, suferind un infarct în timpul unei deplasări în Ungaria, lăsând în urmă familia îndurerată și un gol în suflet colegilor și celor care l-au cunoscut.

Un mesaj tulburător, care indica doar o parte din tristețea și durerea resimțite, a transmis fratele geamăn al acestuia, Daniel Dorofteiu, silvicultor în cadrul Ocolului Silvic Moldovița.

„Am împărțit împreună burta mamei, am fost nelipsiți din prima zi de grădiniță, până- n ultima zi de facultate, am împărțit pe din două fiecare bucată de pâine și fiecare prăjitură a copilăriei, am înmulțit la 2 fiecare bucurie și fiecare necaz, ne-am plâns amar mama la despărțire și ne-am ridicat unul pe celălalt, ori de câte ori a fost nevoie. Am rămas împreună sprijinul de nădejde al tatei, ne-am întemeiat familii frumoase și am trăit o prietenie ca într-o poveste.

Am iubit munții și vânătoarea, încă de mici copii. Am fost peste tot, nedespărțiți. De câte ori mergeam undeva, de unul singur, câte două lucruri cumpăram, la întoarcerea acasă, ca celălalt să se bucure de darul fratelui geamăn. Și din câte situații nu ne-am salvat unul pe celălalt, pentru că eram ca două picături de apă...

Dar azi, după ce mi-ai povestit cu lux de amănunt despre cum ești, după ce ai făcut poza de tablou, după ce ai glumit cu mine copios în telefon, a hotărât Dumnezeu să te muți lângă iubita noastră mamă.

Veste fulgerătoare, de mare durere, pentru întreaga noastră familie, ai trimis de la depărtare, dragul meu frate Adi!

Ne este milă tuturor, unii de alții, de soție și copil, de tata și mama, cumnați, cumnate și verișori, de bunica cea bătrână, ce ne aduna pe toți, la nelipsitele aniversări.

De prieteni fără număr, pe care, pe toți îi pofteai la casa ta, că gazdă bună îți plăcea să fii.

Mi-ai rupt inima, fratele meu. Te aștept acasă, să te jelesc și să te plâng, de să se audă, prin toți munții pe care i-am călcat, încă de când am început a merge în picioare.

Te îmbrățișez, geamănul meu frate, așa vânătorește, cum poate nu ne-am îmbrățișat niciodată!

Te voi iubi și după moarte, așa cum te-am iubit și-n timpul vieții, și cred că într-o zi vom fi din nou împreună. Tu cu mama în Cer, eu cu tata și familiile noastre, aici, mai uniți ca oricând, de dragul și în amintirea ta. Dumnezeu să te ierte!”