O bolnavă cu scleroză, lăsată fără pensia pe o lună pentru că a scris câteva poezii

În România, bolnavii sunt omorâţi cu zile. Iar dacă acest lucru nu se poate direct, se găsesc metode alternative pentru a-i face să se simtă de prisos de către reprezentanţi ai unor instituţii care funcţionează în unele cazuri după nişte legi absurde.

Este cazul Ioanei Laura Florescu, o tânără de 37 de ani, diagnosticată cu scleroză, şi care de mai mult timp trăieşte la Câmpulung Moldovenesc alături de bunica ei, o femeie în vârstă de 87 de ani.

Şi-a pierdut parţial vederea, auzul, tremură în permanenţă şi se chinuie să rămână ea însăşi, iar în fiecare dimineaţă se trezeşte cu spaima că boala ei i-a mai răpit câte o bucăţică din cine este.

A fost diagnosticată cu această boală cumplită în 2008, însă tratamentul i s-a prescris după un an, timp în care boala s-a agravat. A urmat un tratament cu interferon, iar din cauză că acest medicament o făcea să se simtă extrem de rău, a fost trecută de medicii de la Fundeni pe un nou tratament.

Nu are drept de muncă şi trăieşte din câteva sute de lei

În prezent, Ioana nu mai are drept de muncă, iar singurul ei venit este de 507 lei, sumă în care intră atât ajutorul de handicap cât şi pensia de boală. Asta după ce statul a tăiat din pensia de handicap, de la circa 200 de lei pe lună la doar 39 de lei, lucru care a făcut-o pe Ioana să se revolte. Crede că se doreşte pur şi simplu exterminarea bolnavilor care suferă de boala ei, dar şi de alte boli incurabile degenerative. Nu este ca şi cum situaţia ei s-ar îmbunătăţi, ci dimpotrivă, iar statul, în loc să-i ajute, nu a făcut decât să le pună bolnavilor şi mai multe piedici.

Acelaşi lucru crede şi Nicoleta Melentina, o bună prietenă de-a Ioanei. În glasul Nicoletei se citeşte revolta şi neputinţa pentru că statul român nu este capabil să-şi ajute cetăţenii. Sau poate că nu o doreşte. Iar acest aspect este cu atât mai pregnant în cazul persoanelor cu nevoi speciale, obligate de multe ori să devină o piatră de moară pentru propriile familii.

Un act de binefacere care i s-a întors împotrivă

Ioana a început să scrie poezii din momentul în care s-a îmbolnăvit. Este un mod de defulare, mai ales că viaţa ei socială s-a limitat extrem de mult.

Anul trecut şi-a lansat primul volum „Poezii pentru văduve”, numai că această carte i-a adus o nouă problemă: din cauză că editura i-a virat în cont suma de 240 de lei, reprezentând 10% din valoarea cărţilor vândute, Casa Judeţeană de Pensii Suceava a considerat că în luna iulie, când a primit banii, Ioana a încasat pensia ilegal, motiv pentru care acum trebuie să restituie banii.

Tânăra care suferă de scleroză spune că nu s-a gândit niciodată să eludeze statul, sau că poate păcăli bugetul de stat prin faptul că a scris acele poezii. Mai mult, nu s-a gândit nici un moment că poeziile ar putea fi vreodată publicate.

Situaţia nu a rămas fără ecou, iar zilele următoare prietenii Ioanei şi toţi cei care sunt revoltaţi de situaţie, urmează să organizeze proteste în Braşov şi în capitală.