Printează articolul
Trimite e-mail
Mii de oameni s-au închinat, sâmbătă, la Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava şi au însoţit racla cu moaştele acestuia, în procesiunea organizată pe traseul Biserica Sf. Înviere - Biserica Sf. Gheorghe, Mirăuţi - Biserica Sf. Dumitru - Biserica Sf. Nicolae - Catedrala Naşterea Domnului - Biserica Naşterea Maicii Domnului. Enoriaşi de toate vârstele, de la bunici care au construit România de azi, până la copii aflaţi încă în braţele părinţilor, au umplut curtea Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava şi străzile din jurul acesteia. În aroma de busuioc, levănţică şi tămâie care învăluia curtea mănăstirii, oamenii au ascultat glasul preoţilor şi şi-au înălţat către cer rugăciunile, odată cu aceştia. Liturghia a fost oficiată de ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, PS Macarie al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. În cuvântul de învăţătură pentru credincioşi, Mitropolitul Teofan i-a invitat pe aceştia să lepede „lucrurile întunericului” şi să lupte „împotriva întunericului din suflet, cu armele luminii” pentru că „un suflet plin de lumină este un al doilea Paradis”, iar „sufletul întunecat este al doilea iad”. Înaltul ierarh a afirmat că „a te ruga nu înseamnă a sta în genunchi 24 de ore din 24”, ci de a face, a spune şi a lua decizii „cu Domnul Hristos în gând”.
În timpul slujbei, ascultată cu evlavie de cei prezenţi, mulţi credincioşi, mai ales dintre cei veniţi din Republica Moldova”, au sărutat pământul din curtea mănăstirii.
După predică, procesiunea cu racla purtătoare a moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava a fost deschisă de copii ai grupului vocal al corului Mănăstirii Sfântul Ioan, îmbrăcaţi în costume naţionale. Coordonatoarea grupului, Lenica Amihăiesei, ne-a spus că cel mai mic membru este Petru, în vârstă de 5 ani, şi cei mai mari sunt studenţi.
Sfântul Ioan cel Nou era „blând şi plecat către toţi, lesne apropiat tuturor, făcând milostenie către toţi, miluind pe toţi cei lipsiţi”
O mare de oameni a pornit în urma sfântului, iar pe traseu, sute de credincioşi au aşteptat procesiunea pentru a i se alătura, astfel încât când cortegiul a ajuns în zona centrală, număra circa 25.000 de persoane. Pe bulevardele 1 Mai şi Ana Ipătescu, rândul celor care aşteptau să atingă racla se întindea din faţa Palatului de Justiţie până la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.
Recunoscut ca protector al bolnavilor şi al celor săraci, Sfântul Ioan cel Nou este descris de Biserica Ortodoxă că ar fi fost un om „blând şi plecat către toţi, lesne apropiat tuturor, făcând milostenie către toţi, miluind pe toţi cei lipsiţi ce erau în corabie, îndestulându-i cu cele de nevoie, iar pe cei bolnavi mângâindu-i, dându-le lor cele de nevoie din averile lui şi întinzându-le mână de ajutor în toate. Ochii lui pururea erau plini de lacrimi şi, izvorând totdeauna lacrimi, îşi zicea: <De vei milui pe fratele cel ce pătimeşte rău, miluit vei fi şi tu de Dumnezeu. Cum vei mângâia pe cel întristat aşa vei fi şi tu mângâiat de Dumnezeu>.”
A murit ca un martir, la Cetatea Albă, torturat cumplit de tătari, pentru că a refuzat să renunţe la credinţa creştină.
Moaştele sale au fost aduse la Suceava în anul 1402 (după alţi istorici în 1415), de către voievodul Alexandru cel Bun, şi aşezate în Catedrala Mitropolitană, azi, biserica Mirăuţilor. Aici au stat până în timpul domnitorului Petru Şchiopul, când au fost mutate (24 iunie 1589) în noua Catedrală Mitropolitană din Suceava, cu hramul Sfântului Gheorghe. Din 1686 până în 1783, moaştele Sfântului Ioan cel Nou au fost pe pământ străin, la Zolkiew, când au fost repatriate, prin intervenţia episcopului de Rădăuţi, Dosoftei Herescu şi au fost depuse din nou în fosta Catedrală Mitropolitană Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
În scopul ocrotirii lor, în toamna lui 1914 moaştele au părăsit din nou ţara, fiind duse la Viena, unde au fost adăpostite până la 25 iulie 1918, în paraclisul ortodox român. Odată cu revenirea Bucovinei şi a Basarabiei la România, în 1918, Sfântul Ioan cel Nou s-a întors la Suceava şi şi-a reluat rolul de „ocrotitor a toată ţara Moldovei. ”
Ziua de 24 iunie, când moaştele Sfântului Ioan cel Nou au fost aduse pentru prima dată la Suceava, este sărbătorită an de an de mii de oameni, care vin din toată ţara, din Ucraina şi din Republica Moldova, cu dragoste, cu credinţă şi cu speranţă pentru a i se închina, atingându-i capul şi coroana.
