Mii de oameni s-au închinat, sâmbătă, la Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava și au însoțit racla cu moaștele acestuia, în procesiunea organizată pe traseul Biserica Sf. Înviere – Biserica Sf. Gheorghe, Mirăuți – Biserica Sf. Dumitru – Biserica Sf. Nicolae – Catedrala Nașterea Domnului – Biserica Nașterea Maicii Domnului. Enoriași de toate vârstele, de la bunici care au construit România de azi, până la copii aflați încă în brațele părinților, au umplut curtea Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava și străzile din jurul acesteia. În aroma de busuioc, levănțică și tămâie care învăluia curtea mănăstirii, oamenii au ascultat glasul preoților și și-au înălțat către cer rugăciunile, odată cu aceștia. Liturghia a fost oficiată de ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, PS Macarie al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. În cuvântul de învățătură pentru credincioși, Mitropolitul Teofan i-a invitat pe aceștia să lepede „lucrurile întunericului” și să lupte „împotriva întunericului din suflet, cu armele luminii” pentru că „un suflet plin de lumină este un al doilea Paradis”, iar „sufletul întunecat este al doilea iad”. Înaltul ierarh a afirmat că „a te ruga nu înseamnă a sta în genunchi 24 de ore din 24”, ci de a face, a spune și a lua decizii „cu Domnul Hristos în gând”.
În timpul slujbei, ascultată cu evlavie de cei prezenți, mulți credincioși, mai ales dintre cei veniți din Republica Moldova”, au sărutat pământul din curtea mănăstirii.
După predică, procesiunea cu racla purtătoare a moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava a fost deschisă de copii ai grupului vocal al corului Mănăstirii Sfântul Ioan, îmbrăcați în costume naționale. Coordonatoarea grupului, Lenica Amihăiesei, ne-a spus că cel mai mic membru este Petru, în vârstă de 5 ani, și cei mai mari sunt studenți.
Sfântul Ioan cel Nou era „blând și plecat către toți, lesne apropiat tuturor, făcând milostenie către toți, miluind pe toți cei lipsiți”
O mare de oameni a pornit în urma sfântului, iar pe traseu, sute de credincioși au așteptat procesiunea pentru a i se alătura, astfel încât când cortegiul a ajuns în zona centrală, număra circa 25.000 de persoane. Pe bulevardele 1 Mai și Ana Ipătescu, rândul celor care așteptau să atingă racla se întindea din fața Palatului de Justiție până la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.
Recunoscut ca protector al bolnavilor și al celor săraci, Sfântul Ioan cel Nou este descris de Biserica Ortodoxă că ar fi fost un om „blând și plecat către toți, lesne apropiat tuturor, făcând milostenie către toți, miluind pe toți cei lipsiți ce erau în corabie, îndestulându-i cu cele de nevoie, iar pe cei bolnavi mângâindu-i, dându-le lor cele de nevoie din averile lui și întinzându-le mână de ajutor în toate. Ochii lui pururea erau plini de lacrimi și, izvorând totdeauna lacrimi, își zicea: «De vei milui pe fratele cel ce pătimește rău, miluit vei fi și tu de Dumnezeu. Cum vei mângâia pe cel întristat așa vei fi și tu mângâiat de Dumnezeu».”
A murit ca un martir, la Cetatea Albă, torturat cumplit de tătari, pentru că a refuzat să renunțe la credința creștină.
Moaștele sale au fost aduse la Suceava în anul 1402 (după alți istorici în 1415), de către voievodul Alexandru cel Bun, și așezate în Catedrala Mitropolitană, azi, biserica Mirăuților. Aici au stat până în timpul domnitorului Petru Șchiopul, când au fost mutate (24 iunie 1589) în noua Catedrală Mitropolitană din Suceava, cu hramul Sfântului Gheorghe. Din 1686 până în 1783, moaștele Sfântului Ioan cel Nou au fost pe pământ străin, la Zolkiew, când au fost repatriate, prin intervenția episcopului de Rădăuți, Dosoftei Herescu și au fost depuse din nou în fosta Catedrală Mitropolitană Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
În scopul ocrotirii lor, în toamna lui 1914 moaștele au părăsit din nou țara, fiind duse la Viena, unde au fost adăpostite până la 25 iulie 1918, în paraclisul ortodox român. Odată cu revenirea Bucovinei și a Basarabiei la România, în 1918, Sfântul Ioan cel Nou s-a întors la Suceava și și-a reluat rolul de „ocrotitor a toată țara Moldovei. ”
Ziua de 24 iunie, când moaștele Sfântului Ioan cel Nou au fost aduse pentru prima dată la Suceava, este sărbătorită an de an de mii de oameni, care vin din toată țara, din Ucraina și din Republica Moldova, cu dragoste, cu credință și cu speranță pentru a i se închina, atingându-i capul și coroana.
