Un copac găunos, care putea să se prăbușească când te așteptai mai puțin, a fost transformat în totem încărcat de simboluri magice, transmise din veac în veac, un trunchi bifurcat a devenit un grup statuar de pitici, ce păzesc zi și noapte un loc de joacă pentru copii, iar baza unui stejar pedunculat ce s-a rupt în două sub propria greutate a coroanei este acum un fel de ghiveci natural, pentru un arbore ornamental.
Acestea sunt doar câteva din elementele decorative ce înfrumusețează parcurile și zonele verzi din apropierea străzilor Sucevei, ca urmare a unei inițiative a unui angajat al Primăriei Suceava, care s-a „prins” să dea viață trunchiurilor moarte ale arborilor ce trebuie tăiați. Cu imaginație, trudă și sudoare, trunchiurile care ar fi devenit rapid lemn de foc au fost transformate în creații artistice, de care se pot bucura zilnic mii de oameni, atunci când merg la pas prin Suceava, în special prin parcuri.
Liviu Jitaru este de mulți ani angajat al Direcției Domeniului Public, adică exact în departamentul din primărie care se ocupă de îndepărtarea arborilor periculoși și de întreținerea spațiilor verzi din oraș. În urmă cu câțiva ani i-a venit ideea de a da o altă utilitate trunchiurilor ce rămâneau după ce îndepărtau coroana arborilor cu risc de prăbușire. A găsit înțelegere la Marian Andronache, pe atunci director al DDP, actual viceprimar, care i-a dat mână liberă să aleagă trunchiurile ce îl inspiră să creeze.
Șugubăț, simpatic și guraliv, chiar și când lucrează, Liviu Jitaru a suflat cu har creator peste trunchiurile pe care le-a salvat de a ajunge în gura sobei, oferindu-le câte ceva din personalitatea sa, ori gândurile ce îl încercau atunci când le-a sculptat.
Sub degetele sale, lemnul unui arțar din parcul central, care s-a uscat din picioare, chiar de la bază, căpăta simboluri populare, chiar în timp ce vorbeam și râdeam.
Crucea creștină, funia vieții, floarea soarelui – bunăstarea, dinții de lup – animal cu puternică încărcătură simbolică, încă de pe vremea dacilor, pot fi văzute pe totemul ce răsare din pământ într-un colț al Parcului Central.
Ceva mai încolo se află Creatorul – un chip de om, gravat în lemn, ce pare să se odihnească după ce a trudit din greu, să facă lumea…
Poate cea mai cunoscută creație a sa din oraș sunt „Piticii” din Parcul de Universitate, care au stârnit multe comentarii și mai ales zâmbete.
În cele din urmă, unuia dintre ei i-a tăiat scăfârlia, refăcând statuia, după ce mai multe femei i-au atras atenția că, de la trecerea de pietoni din fața Primăriei, creația sa seamănă cu altceva… chiar dacă de aproape, nici gând de vreo intenție impudică.
Nu s-a apucat de făcut aceste statui decât din dorința de a înfrumuseța orașul, în felul său. Nu este plătit pentru a le face, deși munca sa merită să fie recompensată, mai ales că nu sunt creațiile unui începător care acum „își face mâna” cu ele.
Liviu Jitaru are deja aproape 40 de ani de activitate în domeniu, a făcut și studii de specialitate – școala de sculptură și școala de artă monumentală și restaurare.
În fiecare an participă la Salonul Artiștilor Plastici Amatori, unde a câștigat peste 20 de premii până acum. Anul acesta va fi în juriu, să mai lase și altora o șansă la premii.
Acum are aproape 60 de ani și se pregătește să iasă la pensie, dar nu are de gând să renunțe la sculptură. Trunchiuri de arbori mai sunt, îi trebuie timp și inspirație să le dea o nouă viață. Visul său era ca, împreună cu alți artiști, să creeze o alee cu sculpturi, undeva în oraș, o galerie de artă în aer liber – o adevărată atracție turistică, cu care să se mândrim oriunde în țară, sau în lume.
