De ce au fost „potcoviţi” Şerşeniuc, „Niţulai”, „Porcu” şi Şutu cu câte zece ani de închisoare

Adrian Şerşeniuc, Cristian Mihail Robu, fost Hoidrag, zis „Porcu”, Sever Şutu, fost Leonte, Neculai Strujan, zis „Niţulai”, au primit câte 10 ani de închisoare cu executare pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori. În acelaşi dosar a fost condamnat şi Valentin Donu, fost Jaronka, care a primit 6 ani de închisoare. În urmă cu trei ani, în acelaşi dosar a fost condamnat şi un alt inculpat, respectiv Cristian Constantin Dancu. Acesta a primit 2 ani de închisoare cu suspendare.

Faţă de primii patru condamnarea a fost pronunţată în urmă cu aproximativ trei luni, iar între timp magistraţii de la Tribunalul Suceava au motivat decizia, una destul de dură pentru Şerşeniuc, „Porcu”, „Niţulai” şi Şutu.

Pe lângă probele depuse la dosar de procurorii Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism, alte documente care au cântărit extrem de greu în luarea deciziei au fost rezultatele din Comisiile Rogatorii pe care anchetatorii români le-au cerut în state precum Austria şi Germania, acolo unde s-au derulat majoritatea faptelor de care sunt acuzaţi sucevenii.

Scopul principal al inculpaţilor vizaţi era de „a trage ţeapă” fiecărui transportator în parte

Una dintre acuzaţiile aduse celor patru este aceea că au tras ţepe mai multor transportatori cu care se înţelegeau să transporte victimele în străinătate. Potrivit legislaţiei de la vremea când s-au comis faptele, respectiv 2003-2004, fiecare român care ieşea din ţară era obligat să prezinte la vamă o sumă de bani prin care să demonstreze că se poate întreţine în ţara unde ajunge fără a fi nevoit să cerşească sau să comită infracţiuni.

„Mica înţelegere dintre inculpaţi şi fiecare transportator în parte era ca acesta din urmă să îi transporte până în ţara de destinaţie şi, în special, să asigure prezentarea la vamă a sumelor de bani pe care fiecare dintre inculpaţi era dator să le aibă în posesie pentru a putea ieşi din ţară – control ce se efectua în vamă, înţelegere urmată de predarea-primirea acelor sume de bani de la transportator către inculpaţi cu obligaţia restituirii de îndată. Această mică înţelegere nu poate îmbrăca forma unei reale convenţii cu atât mai mult cu cât, din punct de vedere civil, o asemenea convenţie ar fi fost lovită de nulitate absolută pentru cauză ilegală şi imorală – înşelarea organelor vamale cu privire la deţinerea acelor sume de bani de către cei ce treceau frontiera şi prezentau sumele de bani ca aparţinându-le. Scopul principal al inculpaţilor vizaţi era de <a trage ţeapă> fiecărui transportator în parte de suma de bani pe care o cereau cu titlu de împrumut pentru a o prezenta la controlul vamal odată ce ieşeau din ţară, aceasta fiind dorinţa ilicită care i-a animat în această activitate infracţională, scop care a şi fost atins, reţinut fiind astfel prejudiciul efectiv cauzat fiecărui transportator în parte – suma de bani împrumutată şi nerecuperată şi, adiacent, contravaloarea transportului ce urma şi aceasta să fie achitată de către inculpaţi la momentul ajungerii la destinaţie, ceea ce nu s-a întâmplat, paguba fiind astfel produsă în dauna părţilor vătămate din cauză”, se arată în motivarea Tribunalului Suceava.

Reţeta de succes, una simplă şi eficientă

În ceea ce priveşte furturile pe care victimele erau obligate să le comită în Austria sau Germania, s-a stabilit că acestea se derulau sub imperiul presiunii şi, uneori, al violenţelor.

O particularitate a victimelor traficate era aceea că proveneau din familii dezorganizate, unde controlul părinţilor era aproape inexistent, iar victimele puteau fi subjugate cu promisiuni de îmbogăţire rapidă prin comiterea de infracţiuni, în special furturi.

„Acolo unde promisiunile traficanţilor nu reuşeau să înfrângă voinţa victimelor, acestea erau supuse ameninţărilor cu acte de violenţă, li se inventau datorii (în jargon: <dreptul de şmecher>) sau erau timorate cu statutul de <grei> ai lumii interlope din municipiul Suceava al inculpaţilor traficanţi. Se mai foloseau şi exemple de corecţii fizice aplicate de aceştia altor minori, se invocau posibile represalii ce puteau fi aplicate de alţi membri ai lumii interlope cu care traficanţii se aflau în permanent contact sau se proceda la <terorizarea> minorilor prin căutări repetate, insistente şi contacte cu atitudini agresive ale traficanţilor. Toate aceste aspecte s-au constituit într-o reţetă de succes a traficanţilor pentru racolarea, transportul şi exploatarea în străinătate a victimelor în special prin obligare la comiterea de furturi”, mai sunt alte aspecte reţinute de magistratul care a pronunţat condamnarea.

Cei patru suceveni condamnaţi la câte 10 ani de închisoare se foloseau de statutul lor de membri marcanţi ai lumii interlope, ceea ce le inducea victimelor ideea că sunt protejate.

„O altă particularitate a puterii de capacitare a victimelor de către traficanţi era aceea că aceştia cunoşteau foarte bine faptul că pe teritoriul statelor Schengen minorii beneficiau de o mare clemenţă atunci când erau surprinşi comiţând furturi şi astfel, aducându-le la cunoştinţă victimelor acest lucru, le câştigau încrederea, iar atunci când erau puşi în faţa faptului împlinit, respectiv în situaţiile în care minorii nu erau reţinuţi sau, dacă erau reţinuţi, erau primii puşi în libertate, scopul era atins. Toate aceste aspecte aveau scopul precis de a le ţine pe victime aproape de traficanţi, acestea realizând mult mai târziu că au fost exploatate, în general atunci când constatau că produsul infracţiunilor de furt pe care erau puse să le comită nu le-a fost niciodată destinat şi lor, ci doar membrilor grupării”, se mai arată în concluziile judecătorilor de la Tribunalul Suceava.

„Sacoşa de aluminiu”, metoda „brevetată” de Şerşeniuc

În aceeaşi motivare a instanţei de judecată, şi în baza datelor trimise de Comisia Rogatorie efectuată în Austria, s-a mai stabilit că românii s-au dovedit extrem de inventivi când venea vorba de comiterea unor fapte penale.

„Cu privire la inculpatul Thiel Adrian, fost Şerşeniuc, din probele obţinute prin Comisia Rogatorie efectuată în Austria s-a stabilit că, pentru eficientizarea profiturilor obţinute din furturi, acesta proceda şi la instruirea temeinică a victimelor, în sensul <perfecţionării> acestora pentru sustragerea mai sigură de bunuri, prin metoda <sacoşei de aluminiu> sau <bosei> (în fapt fiind vorba de o sacoşă cu pereţii dublaţi de folie de aluminiu, folosită de obicei pentru împachetarea alimentelor, care avea rolul de a împiedica declanşarea alarmelor de securitate de la ieşirea din magazine)”, sunt doar o serie din datele care i-au adus lui Adrian Şerşeniuc o condamnare substanţială. 

Obligaţi să plătească şi despăgubiri de 30.000 de euro

În afara condamnărilor de 10 ani închisoare Şerşeniuc, „Porcu”, Şutu şi „Niţulai” au mai fost obligaţi şi la plata unor despăgubiri, care depăşesc suma de 30.000 de euro, către victimele pe care le-au traficat.

Alte persoane trimise în judecată în acelaşi dosar au avut mai mult noroc, şi asta pentru că procesul penal demarat împotriva lor a încetat ca urmare a intervenirii prescripţiei faptelor. În acest fel, Dumitru Marius Ciobotaru, zis „Tequila”, Nicolae Mugurel Pastor, zis „Ghebosu”, Ştefăniţă Bujorean, Marian Ciprian Pentelescu, zis „Mâr-mâr”, Marian Herghelegiu, Daniel Ioan Bidalah şi Cornel Daniel Dobroghii, zis „Şchiopu”, toţi din Suceava, respectiv Dumitru Bîrtoiu, fost Popovici, zis „Dan Popovici”, din Şcheia, Florian Petru Pîrvu, din Ipoteşti, şi Viorel Bordei, din Plopeni, au scăpat de o eventuală condamnare.

Trebuie spus că actuala sentinţă nu este definitivă şi poate fi atacată cu apel la instanţa superioară, respectiv Curtea de Apel Suceava.