Pe spinarea bătrânilor, au transformat parcele de pe coclauri în mine de aur în preajma şoselei de centură

Transferarea terenurilor din jurul şoselei de centură a Sucevei din proprietatea comunei Şcheia în proprietatea privată a unor persoane se arată a fi unul dintre cele mai mari tunuri imobiliare din judeţ, din ultimii ani. Pusă la cale pe baza unui mecanism extrem de simplu, de a evita contactul între proprietarul iniţial şi cumpărătorul final, piesele care apar în afacerea terenurilor de la Şcheia sunt primarul comunei, Vasile Andriciuc, Vasile Onciu, afacerist local cunoscut drept „Capra Neagră”, despre care localnicii spun că ar fi văr cu primarul, doi notari, câţiva aşa-zişi mandatari ai bătrânilor care aveau terenuri pe coclaurile din Şcheia, pe care oamenii declară că nu îi cunosc, şi, evident, cumpărătorii. Practic, terenuri răspândite prin mai toate râpele comunei Şcheia s-au adunat compact, prin măsluirea grosolană a unor acte oficiale, de-a lungul şi sub traseul şoselei de centură. Aşa se face că suprafeţe de teren cu preţuri de un leu, doi pe metru pătrat, cumpărate chipurile de la zeci de săteni care habar nu au de aceste tranzacţii, au fost transformate din pix în terenuri de zeci sau chiar sute de mii de euro, odată cu finalizarea proiectului şoselei de centură a municipiului Suceava.

Punctul de pornire a fost o hotărâre de consiliu local din 2003 referitoare la schimburi de teren, HCL 73/2003, care a fost falsificată grosolan. Anexa originală, care cuprindea 29 de nume, a fost „completată” în nu mai puţin de 15 forme, astfel că, la final, lista cu cei pentru care Consiliul Local Şcheia ar fi „aprobat” schimburi de terenuri avea 177 de poziţii, dintre care 41 însemnau amplasamente pe traseul şoselei de centură. Aceste anexe false au fost folosite la efectuarea de înscrisuri în cartea funciară şi a unor acte translative de drept de proprietate.

Titlurile de proprietate folosite pentru schimburile de teren ilegale au fost cumpărate de la oameni în vârstă care habar n-au avut nu numai că au devenit deţinători de terenuri pe imaşul comunei, dar că le-au mai şi vândut unor nume sonore din Suceava. Procesele verbale de punere în posesie sunt semnate doar de primarul Andriciuc.

Adevărata miză a afacerii au fost terenurile de lângă, nu de sub şoseaua de centură

Peştii mici, aspiranţi la câteva mii de euro ca despăgubiri pentru exproprieri, s-au bătut să cumpere terenuri pe traseul drumului de centură. Ei au fost scoşi în faţă să asigure spectacolul pentru opinia publică, împreună cu cei care au avut de drept pământ sub şosea. Manifestarea a fost credibilă şi a cuprins inclusiv proteste în genunchi în faţa buldozerelor, când modificarea legislaţiei a redus câştigul mult visat la câteva sute de euro. În spatele lor, caracatiţa jafului şi-a întins tentaculele pentru a ajunge la miza adevărată: de a apuca o consistentă halcă din pământurile comunei, în jurul şoselei de centură, terenuri cu potenţial de a deveni în câţiva ani aur curat.

Vasile Andriciuc: „Un dobitoc, asta am fost”

Printre cei care au avut de-a face într-un fel sau altul cu această sordidă afacere am găsit atitudini diferite:

Maria şi George Domşa, 82 şi 85 de ani, fără griji: „Am vândut 32 de ari. La <Capră Neagră>l-am vândut, cu 30 de milioane de lei vechi. La centură n-am avut pământ, n-avem noi treabă cu asta”.

Vasile Ungureanu, 84 de ani, mirat: „Pământul meu era încolo, spre Costâna. Lui <Capră Neagră>i l-am dat, nu la altul. Au vândut şi alţii, am auzit, l-am dat şi eu, că era departe şi nu mai ajungeam acolo”.

Gheorghe Dulgheru, 80 de ani, necăjit: „I-am vândut lui <Capră Neagră>pământul de la Vlădeni, dar a zis că pot să-l ţin în continuare, să mă folosesc de el. Cu el am fost la notar, dar eu ştiu ce am semnat?! Să intru eu în bucluc degeaba...”

Petru Carcalete, fost inspector şcolar general, relaxat: „Eram hotărâţi, eu şi Monacu (n.r. - fost inspector şcolar general adjunct), să facem ceva în zonă, noi am vrut să cumpărăm 3-4 hectare în apropierea şoselei de centură. Am găsit doar două. La Primăria Şcheia erau afişe cu numere de telefon. Am negociat cu un bărbat din Botoşani şi o femeie din Suceava, tranzacţia s-a făcut la notar, toate actele erau în regulă, cu extras de carte funciară. Ce au făcut e treaba lor, dacă au greşit, să plătească. Pe mine să nu mă amestece în borşul lor”.

Inginer Ştefan Vlădeanu, IŞJ, plictisit: „Inspectoratul căuta teren pentru Casa Corpului Didactic. În iunie 2008, Primăria Şcheia ni l-a oferit, ne-au spus că acolo va fi o zonă construită”.

Vasile Andriciuc, primar Şcheia, plin de năduf: „Am fost un prost. Un dobitoc, asta am fost. Sunt direct răspunzător şi voi încerca să îndrept situaţia cât mai urgent. Să se revină pe vechile amplasamente şi cei care au cumpărat să se ducă să cultive barabule şi păpuşoi pe dealuri”.

Istoria şoselei de centură merge la braţ cu cea a schimburilor ilegale de terenuri

Vasile Onciu, zis „Capra Neagră”, jovial şi uşor ironic: „Apare numele meu pe vreun act? Nu? Înseamnă că n-am cumpărat eu, nu?”.

Luminiţa Rîşca, secretara Primăriei Şcheia, amnezică: „Nu este a mea semnătura de pe tabele (n.r. – aşa-zisele anexe ale HCL 73/2003, despre care Prefectura Suceava spune că sunt false). Am trimis ce am găsit în primărie, eu nu ştiu ce s-a întâmplat. Pe mine primarii nu prea m-au consultat în probleme de fond funciar”.

Constantin Şutu, mandatar pentru bătrâni care spun că nu l-au văzut în viaţa lor, a dat bir cu fugiţii. Soţia lui ne-a spus speriată că soţul nu s-a ocupat de tranzacţionarea de terenuri la Şcheia.

Din punct de vedere cronologic, istoria şoselei de centură merge pas la pas cu cea a schimburilor ilegale de terenuri şi vom detalia pe parcursul zilelor următoare cum s-a petrecut. Vom arăta mecanismul prin care, cu procese verbale de punere în posesie false, s-au făcut schimburi de terenuri fictive, s-au falsificat anexele unei vechi hotărâri de consiliu local şi s-au făcut înscrieri fără nici o bază legală în cărţile funciare, vom prezenta procuri pentru vânzări de terenuri către mandatari pe care cei care apar că i-ar fi mandatat nu i-au văzut în viaţa lor. De la nimic din toate acestea nu s-au dat în lături primarul Andriciuc şi grupul constituit în jurul lui. Autorităţile statului din perioada 2006-2012 au ştiut, dar, cu excepţia fostului prefect Sorin Popescu, nimeni nu a făcut nimic să oprească şi să pedepsească jaful.