Şi-au recâştigat visurile, deşi au crescut fără părinţi

Zeci de ani petrecuţi prin centre de plasament, departe de familie, de fraţi, de locul natal, nu i-au doborât pe unii tineri suceveni, care au avut voinţa necesară să îşi recapete visurile. Şi-au pierdut părinţii, sunt orfani, dar nu îşi plâng de milă şi studiază pentru a deveni medici, pentru a salva alţi oameni, părinţii altor copii. Provin din familii dezorganizate, în care unul dintre părinţi pleacă fără să îl intereseze soarta copiilor, iar celălalt este depăşit de situaţie. Copiii şi tinerii aceştia nu s-au lăsat copleşiţi de dor, de mâhnirea că nu au o familie alături, că trăiesc printre străini. Au pus pe primul plan educaţia, şcoala, care, ne-au spus ei, le vor oferi un drum cu mai puţine lipsuri în viaţă.

Abandonaţi de mamă

Ioana Ş. are 17 ani şi s-a născut în satul Găineşti – Slatina.

Părinţii săi au divorţat acum 15 ani, iar Ioana şi cei doi fraţi ai ei au rămas în grija tatălui, deoarece, după divorţ, mama a plecat „fără urmă” şi nu a mai luat legătura cu copiii.

„După şapte ani, tata s-a recăsătorit legal, cu o femeie care, la rândul ei, are doi copii. Relaţia dintre mine, dar şi dintre fraţii mei şi aşa- zisa <mamă> nu a fost niciodată bună. Aceasta consuma alcool, îl influenţa negativ pe tatăl meu, astfel încât acesta nu se mai ocupa de noi”, ne-a povestit Ioana.

Sora ei cea mare a fost nevoită să fugă de acasă, deoarece şi-a dorit foarte mult să urmeze o facultate. Din ce ne-a spus Ioana, sora ei mai mare este studentă la Bucureşti - Facultatea de Jurnalism, şi se întreţine singură, lucrând ocazional.

„Dumnezeu a înzestrat-o cu darul de a cânta. În prezent, cântă pe la diverse evenimente, pentru a obţine un venit cu care să se întreţină”, ne-a povestit adolescenta.

Obligată să renunţe la şcoală

Fratele Ioanei este elev în clasa a XII-a, la Liceul Silvic din Câmpulung Moldovenesc. „Pot să spun că fratele meu a fost mai norocos decât mine, dar şi decât sora mai mare. Fiind singurul băiat, tata a considerat că numai el are dreptul să înveţe carte, să ajungă om, iar noi fetele, trebuie să stăm acasă, să îngrijim de gospodărie, familie şi animale”, povesteşte, cu oarecare regret, Ioana. „Tatăl meu spunea că eu trebuie să stau acasă, să-l ajut în gospodărie, să am grijă de el, deoarece tatăl meu este bolnav de leucemie. Din acest motiv, am fost obligată să renunţ la şcoală, deşi am intrat în clasa a IX –a la Liceul Agricol din Fălticeni, la profilul Resurse Naturale şi Protecţia Mediului, specializarea veterinar, unde am reuşit să merg doar primul semestru”.

Salvată de „Speranţa”

Aproape doi ani, tânăra l-a implorat pe tatăl ei să o lase şi pe ea să-şi termine liceul, şi să-şi facă un rost în viaţă. Bărbatul mereu o amâna, într-un mod amăgitor: „lasă că la anul, şi tot la anul….”. Nu s-a întâmplat nimic, până într-o zi, când o persoană care a înţeles cu adevărat dorinţa tinerei de a învăţa, de a-şi face un ros în viaţă, a sfătuit-o să ia legătura cu reprezentanţii Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava. Singură. Fata şi-a spus povestea în faţa asistenţilor sociali, care au înţeles-o şi au ajutat-o să îşi continue cursurile.

Cu ajutorul specialiştilor din Direcţie şi al personalului de la Centrul de Plasament „Speranţa”, a mai completat Ioana, „pot spune, în momentul de faţă, că sunt fericită, deoarece am reuşit să-mi reiau  statutul de elevă, sunt înconjurată de persoane care îmi oferă afecţiune, siguranţă şi dragostea de care nu am avut parte până la această vârstă”.

"Vreau să cânt lumii..."

„Noua familie” pentru Ioana este „Speranţa”, centru în care este internată de anul trecut, din octombrie.

„În ciuda greutăţilor şi a problemelor pe care le-am avut, copil fiind, Dumnezeu m-a înzestrat atât pe mine, cât şi pe sora mea, cu harul de a cânta. Deseori ne alinăm durerea şi suferinţa prin cântec. În acest moment, sunt conştientă că am toate şansele ca visurile mele să se împlinească, deoarece primul pas deja l-am realizat, faptul că îmi continui studiile. Cu răbdare, perseverenţă şi muncă, voi lupta să pot să-mi împlinesc o dorinţă la care râvnesc de mică, şi anume, aceea de a putea cânta lumii, să le transmit prin glasul meu bucuria şi fericirea pe care o simt acum”, s-a destăinuit Ioana.

Fără resentimente

Un alt destin, un alt tânăr pentru care visurile au devenit realitate. Este vorba de Alin I., student în anul I, la Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg. Mureş. De la vârsta de 3 ani, Alin a intrat în sistemul de protecţie a copilului, chiar după moartea mamei sale. Provenind dintr-o familie numeroasă, din Moldoviţa, cu nouă copii, doi dintre ei, printre care şi Alin, au fost daţi la stat.

Din ce ne-au spus asistenţii sociali de la Casa de tip familial „Colţ Alb” şi Centrul de plasament „Speranţa”, unde Alin a fost internat în ultimii ani, „acest copil a fost mereu deosebit. Liniştit şi foarte legat de locul său natal, pe toată perioada plasamentului a păstrat legătura cu fraţii săi mai mari, dar şi cu familia lărgită, bunica maternă şi mătuşa maternă, iar vacanţele le petrecea, împreună cu aceştia, la ţară”.

Vrea să revină în locul de unde a fost „smuls” acum 17 ani

În anul 2007, tatăl lui Alin a decedat. Fraţii săi mai mari sunt căsătoriţi, au propriile familii, şi cu toţii sunt la muncă în Italia, tânărul menţinând legătura cu aceştia doar prin telefon.

Pentru că bunica maternă a tânărului este în vârstă şi bolnavă, posibilităţile tânărului de a se întoarce în vacanţe în familia naturală sau lărgită practic nu există. După terminarea studiilor, Alin ar dori să se întoarcă la locul de unde a fost luat timp de 17 ani, fără voinţa lui.