O biserică de o valoare inestimabilă, încă puţin cunoscută publicului larg şi turiştilor care ajung în Bucovina, şi pe care cei care o au în grijă încearcă să o promoveze cât mai mult, oferă de multe ori o imagine dezagreabilă celor care ajung să o viziteze.
Mai mulţi romi care locuiesc în apropierea bisericii îşi petrec timpul în curtea ei, ca pe un maidan, ignorând normele elementare de bun simţ, ba mai mult şi bătându-şi joc de monument.

Situaţia deosebit de gravă se petrece la Biserica Monument UNESCO „Sf. Cruce” din Pătrăuţi, lăcaş ce riscă să fie distrus iremediabil dacă nu se iau măsuri urgente.
Construită în anul 1487 de voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt, biserica are o însemnătate deosebită: este cea mai veche biserică păstrată dintre ctitoriile marelui domnitor, totodată fiind şi cel mai vechi lăcaş de cult ortodox, monument UNESCO, din toată ţara. Valoarea deosebită este dată şi de faptul că s-a păstrat şi pictura exterioară şi interioară a bisericii, de asemenea cea mai veche din Moldova.

 

Multă mizerie şi bătaie de joc

Încărcătura istorică a monumentului nu-i impresionează însă prea mult pe o parte dintre localnicii romi din comună, care au casele în apropiere.
În fiecare an, pe perioada sezonului cald, preotul paroh Gabriel Herea este pus în situaţia de a acţiona cu maximă diplomaţie faţă de tinerii din etnie romă care vin în curtea bisericii, în caz contrar riscând să fie agresat ori să se trezească cu distrugeri iremediabile la monument.
După ce subliniază că nu are probleme cu toţi romii, ci doar cu o parte a lor, preotul povesteşte că aceştia au transformat curtea bisericii în maidan. Concret, aceştia intră în incintă de câte ori au chef, şi ziua şi noaptea, fac gălăgie, consumă băuturi alcoolice, şi îşi fac nevoile pe unde apucă.
„Când a fost sezonul de cireşe a fost plină curtea de ei, au lăsat peste tot crengi şi mizerie. Unii îşi făcuseră nevoile fiziologice pe pereţii bisericii, ba chiar şi pe treptele de la intrare. Pereţii exteriori au fost scrijeliţi în mai multe rânduri şi ne temem ca într-o zi să nu producă distrugeri iremediabile”, spune părintele, care nu vrea să detalieze pentru a nu da idei răuvoitorilor.

 

Turişti agasaţi de romii „răsăriţi” din cireşi

Şi unii turişti au avut de suferit de pe urma acestora. Intraţi în curtea bisericii, vizitatorii s-au trezit înconjuraţi de romii aflaţi în curte, copiii întinzând mâna la cerşit, iar cei mai mari cerând o ţigară sau alte bunuri.
„Am avut şi oameni care au plecat, când s-au trezit că 30-40 de oameni coboară din cireşi şi vin la ei”, povesteşte părintele, care totuşi evită să-i sperie pe vizitatori, amintind că romii se adunau în număr aşa de mare doar în perioada în care cireşele erau coapte.
Preotul paroh subliniază că reuşeşte să-i ţină cât de cât în frâu pe „vizitatorii” nepoftiţi în condiţiile în care acţionează diplomat şi nu le cere acestora să părăsească incinta.
„Singur nu am ce face, am încercat de câteva ori şi au devenit foarte agresivi. După ce într-o zi tatăl meu a sunat la poliţie, au răsturnat masa pentru pomenirea morţilor din curte, veche din secolul XV”, spune preotul.
În primăvara acestui an, în zonă s-au comis şi furturi, o parte din gardul cimitirului din apropiere dispărând, la fel şi semnele de circulaţie din parcarea monumentului.
Nu în ultimul rând, copiii romilor se urcă aproape zilnic pe gardul care împrejmuieşte monumentul, oferind o imagine deloc plăcută celor care vin să viziteze biserica.

 

Fără nici un ajutor, în ciuda petiţiilor trimise peste tot

În încercarea de a obţine sprijin, preotul Gabriel Herea a sesizat situaţia la toate instituţiile care a sperat că îl pot ajuta. Poliţia, Jandarmeria, Direcţia de Culte din judeţ, Ministerul Culturii, Ministerul de Interne, Arhiepiscopia, Consiliul Judeţean, până şi Preşedinţia, au fost informate despre problemele de la biserica monument UNESCO.
Din păcate, concret, până acum nu s-a obţinut nici un sprijin. Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava i-a răspuns preotului că trebuie să-şi ia singur măsuri de pază, conform legii 333/2003, în timp ce cu privire la HG 47/2000, care prevede pază gratuită din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru monumentele din Lista patrimoniului mondial, poliţia l-a îndrumat pe preot spre Jandarmerie, unitate care ar trebui să asigure paza acestor obiective cu caracter special. Reprezentanţii acesteia din urmă l-au informat însă pe părinte că este necesar ca Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional să iniţieze un proiect de Hotărâre de Guvern pentru modificarea legii care prevede expres care sunt obiectivele ce sunt asigurate prin pază de jandarmi, printre care, momentan, nu se găseşte acest monument.
Nici memoriul făcut la Consiliul Judeţean Suceava, de înfiinţare a două posturi pentru biserică, angajaţii urmând să răspundă şi de pază, nu a avut încă răspuns, biserica din Pătrăuţi neavând nici un paznic, situaţia care mai este întâlnită doar la biserica monument istoric din Arbore.

 

Legea, doar pe hârtie

După cum spune şi preotul, nu neapărat instituţiile în sine sunt vinovate pentru această situaţie, cât mai degrabă felul în care se aplică legea în România, doar pe hârtie.
Ca un exemplu, Hotărârea de Guvern care stipulează paza permanentă de către structurile Ministerului de Interne a monumentelor UNESCO a rămas la nivel de teorie în toată ţara, fiind „bătută” de o altă lege, care o contrazice pe prima.
În ceea ce priveşte poliţia locală, preotul spune că oamenii legii de aici l-au ajutat ori de câte ori a apelat la ei.
Agentul şef adjunct Sorin Neculau, şeful Poliţiei comunei Pătrăuţi, a confirmat şi el că a intervenit în mai multe situaţii pentru a rezolva problemele de la biserica monument, amintind însă că paza obiectivului nu poate fi făcută de poliţia comunală.

Atracţiile de la Biserica din Pătrăuţi

La Biserica Monument UNESCO „Sf. Cruce” din Pătrăuţi vizitatorii pot vedea un ansamblu iconografic cu scene inegalabile: scena judecăţii de apoi, de pe peretele exterior de la intrarea în biserică, „Cavalcada Sfintei Cruci”, scenă unică în întreaga artă de tradiţie de bizantină, şi tabloul votiv înfăţişându-l pe Ştefan cel Mare oferind biserica lui Iisus Hristos, una din puţinele picturi cu chipul domnitorului, datând din perioada în care acesta trăia.
Ca element deosebit la intrarea în naos se pot vedea clar urmele lăsate de arme de asalt, în timpul unei năvăliri în biserică, sfârşită sângeros, cu uciderea unor măicuţe.
Cei care vin la biserică mai pot vizita şi Muzeul „Casa Preotului Bucovinean”, deschis în vara lui 2007 de preotul paroh.

Scurt istoric

Ştefan cel Mare a construit biserici în ultimii 17 ani de viaţă, biserica din Pătrăuţi fiind ridicată în primul an de construcţii, în 1487. Ea a făcut parte din ansamblul singurei mănăstiri de maici ctitorită de domnitor, fiind destinată în special îngrijirii răniţilor din luptele purtate în preajma Cetăţii de Scaun a Sucevei.
Jefuită încă din secolul al XVI-lea, biserica a fost părăsită în repetate rânduri. A fost salvată la începutul secolului al XVIII-lea de Episcopul Calistru de Cernăuţi, iar din a doua parte a secolului al XVIII-lea, lăcaşul a servit ca biserică parohială.
În toamna anului 2003, la biserică s-au început ample lucrări de restaurare, ce au scos la lumină suprafeţe de frescă de o inestimabilă valoare artistică şi istorică.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cea mai veche biserică rămasă de la Ştefan cel Mare, bătaia de joc a romilor.

Comentarii