Întrebări pentru suflet

Conf. dr. Daniel Onofrei, Departamentul de Matematică, Universitatea din Houston, SUA
Cu bucuria împărtășirii în suflet și în gând am acceptat această colaborare cu ziarul Monitorul, în contextul unui editorial care își propune, după cum sugerează și titlul, un umil exercițiu de formulare și înțelegere a unui set de întrebări-reper spre folosința tuturor acelor cititori care încă mai caută, ca și subsemnatul, calea spre o viață fericită și împlinită… o viață mântuitoare.
Recunosc că titlul ales, “Întrebări pentru suflet”, poate să pară inadecvat sau chiar anacronic. De ce întrebări pentru suflet? Ce nevoie mai avem de întrebări, în general, într-o lume care pare să ne ofere la orice pas un ocean de răspunsuri? Și de ce ne-ar mai preocupa acum, în secolul XXI, înconjurați de valuri tehnologice, aflați mereu în mijlocul unui vortex cotidian parcă fără sfârșit, de ce oare ne-ar mai interesa acum problema sufletului?
În legătură cu actul întrebării, cred că acesta este fundamental în orice efort intelectual sau spiritual. Acesta este de fapt necesar unei vieți bine trăite! Întrebările se nasc în mod curent în contextul realităților imediate ale universului care ne conține în matricea lui, dar la fel de bine acestea sunt esențiale și în cadrul universului nostru interior sau, după caz, în realitatea altor universuri extrasenzoriale, cum ar fi, de exemplu, universul științelor sau al creației artistice.
În orice univers ne-am poziționa, exercițiul întrebării începe cu momentul inițiatic și dificil al opririi din tot ceea ce făceam până atunci…oprire care, în virtutea inerției caracteristice oricărui proces evolutiv, nu este posibilă decât printr-un act de voință și determinare personală. Apoi, actul întrebării se continuă cu acolada observării. Observarea, care presupune în prealabil oprirea, stopul, se poate defini ca act de sine stătător cu precădere în contextul unei acuități senzoriale (și/sau extrasenzoriale, în funcție de universul întrebării). Continuând spirala fenomenologică a întrebării, după ce ne-am impus oprirea, după ce ne-am permis răgazul observării, oferim timp mirării pentru a își defini curiozitatea, căreia mai apoi îi urmează asceza contemplării. Contemplarea presupune antrenamentul ruperii de lume în sensul în care acum, în acest moment al actului întrebării, se produce o proiecție în afara timpului și spațiului definit… o proiecție itinerantă într-un orizont perceptibil doar prin elasticitatea minții și bogăția caracterului.
Abia în acest punct, întrebarea se poate naște în măsura în care avem instrumentele de limbaj (diferite în funcție de universul observat) necesare unei formulări coerente. Așadar actul întrebării se compune din șase etape esențiale: Oprirea, Observarea, Mirarea, Curiozitatea, Contemplarea și Formularea. Când actul întrebării se produce în încercarea de a defini reperele necesare unei vieți bine trăite, asistăm la nașterea întrebărilor pentru suflet.
Și totuși, de ce e important să ne preocupe problema sufletului?
Aș răspunde așa: pentru că eu cred că sufletul, universul interior metafizic, e singurul dintre toate universurile posibile care, fără a le extenua, le permează și potențează pe toate celelalte cu care putem interacționa. Astfel, explorarea sufletului nostru ne oferă noi perspective în interacțiunea cu celelalte universuri și ne ajută să devenim mai buni…mai pregătiți pentru lumină și pentru a auzi și înțelege șoaptele lui Dumnezeu.
Întrebările pentru suflet bine formulate mai înainte pot pregăti miracolul întâlnirilor transformative care vor urma … miracolul întâlnirilor ca oferte de destin… pe care dacă le ratezi, te ratezi! Într-adevăr, o întrebare bine înțeleasă… organic asumată… își atrage mereu, parcă într-o vorticitate imposibil de înțeles, răspunsul… În fapt, fenomenologia întrebării nu este altceva decât o gimnastică continuă a simțurilor care, astfel ascuțite și bine orientate, vor fi pregătite mai apoi pentru primirea răspunsului atunci când acesta se va descoperi! Așadar, închei prin a vă invita, dragi prieteni, la această călătorie împreună, în efortul formulării întrebărilor pentru suflet… vă invit alături de mine să ne oprim împreună, să observăm, să ne mirăm, să fim curioși, să contemplăm și să încercăm să formulăm întrebările pentru suflet! Pentru că, așa cum spunea și Socrate în antichitate, “O viață neexplorată nu merită trăită!”.
Daniel ONOFREI
donofrei79@gmail.com