Doru POPOVICI

Cafan devotat şi etern al Real-ului, am aşteptat cu mari emoţii,dar şi cu încredere deplină returul dintre Manchester City şi Real Madrid, unde îmi doream să câştigăm cu 4-1 sau 4-2. Cei cu care am discutat în zilele dintre tur şi retur pot confirma că de fiecare dată am spus că ne calificam, ba câştigăm şi trofeul, întrucât după ce scăpăm de City, chiar nu mai are cine să ne oprească din drumul către a 15-a Ligăa Campionilor. Argumentele mele erau, caaproape întotdeauna, forţa ofensivă a echipei, imaginaţia demenţilor ălora din atac, în cap cu Vinicius şi Rodrygo (dar nici Belingham nu-i departe!),şi slăbiciunea ofensivă tot mai vizibilă a echipei engleze, în pofida faptului că ne dăduse 3 goluri la Madrid (dintre care unul, chiar primul, doar din neatenţia lui Lunin), însă în campionat mi-era clar că scârţâie de la o vreme. Ce am văzut însă la Manchester m-a năucit: un Real defensiv 100%, cu o apărare absolut impenetrabilă, izvorâtă parcă din epoca de aur a "lacătului" italienesc! Real a avut dintotdeauna un atac nebun şi o apărare de regulă slabă, fiindcă ştia că cei din atac câştigăoricum: ei dau 4 dacă apărătorii încasează 3! Şi mereu cel mai bun portar din lume, care să salveze cât se poate după ce apărătorii cei slabi sunt depăşiţi! Uluitor acum a fost căReal a arătat cea mai bună apărare din lume şi un portar, Lunin, care a făcut cel mai bun meci pe care l-ar fi putut face oricare portar asediat cum a fost el. N-am bănuit niciodată căReal poate face un joc de apărare de o perfecţiune totală. Nu sunt deloc fericit că n-am văzut un 4-2 pentru noi, dar calificarea în sine alinădurerea. Hala Madrid!