Mai mult boală decât vis

În ultimele câteva zile au avut loc niște evenimente legate de fenomenul fotbalistic care nu pot să nu-ți stârnească interesul, dar care au și darul de a te pune un pic pe gânduri… Cel mai important, la care a fost conectată practic întreaga planetă, a fost Gala FIFA desfășurată la Paris, în cadrul căreia Lionel Messi a fost desemnat cel mai bun fotbalist al planetei în anul recent încheiat. Dincolo de trofeu, comentariile au acoperit întreaga gamă de trăiri, de la admirație până la invidie ori frustrare. S-a remarcat Cristiano Ronaldo care „a trecut peste bătăliile de o viață cu Messi pentru a-l felicita și a recunoaște că acesta este cel mai bun”, după cum spune comentariul unei agenții de presă. S-a remarcat, dar în direcție opusă, și Karim Benzema, care a demonstrat cu acte în regulă că cele 5 trofee obținute de el personal, dar și alături de echipa sa, Real Madrid, parcă ar atârna mai greu decât titlul mondial al lui Messi. E de discutat, și probabil că adevărul e, cade obicei, la mijloc. Iar Messi, care e clar că a atins absolut toate piscurile posibile într-o carieră cred că de neegalat vreodată, s-a simțit obligat la rândul său să le aducă în felul său mulțumiri coechipierilor din naționalaArgentinei, făcându-le cadou câte un telefon placat cu aur de 24 de carate, astfel cheltuind vreo 200.000 de euro pe cele 35 de bucăți cumpărate. Prezent la ceremonie, ba încă și în rândul 1!, neisprăvitul din fruntea FRF s-a simțit obligat la întoarcere să mugească la conferința de presă că el visează că în următorii câțiva ani (cât mai durează mandatul lui, cred) să se proțăpească și un fotbalist român pe podiumul premianților! Încât stai și te întrebi: băi Burlene, ești sigur că e vis și nu boală!?