Doru POPOVICI

Aţi ghicit! Despre noi e vorba în titlu. Ba mai am şi bănuiala că aţi intuit şi despre ce am de gând să comentez aici: despre dublafinalizatăcu cel mai normal eşec, aceea dintre CFR Cluj, o anomalie devenită campioanăşi cumva chiar simbol al impotenței fotbalistice româneşti la nivel de club, şi Lazio Roma, o echipă evident din eşalonul doi al fotbalului italienesc, întrucât primul nivel este ocupat, probabil pe veci, de Inter, Milan şi Juventus. Ia spuneţi-mi, vă vine să alăturaţi acestei triplete şi numele Lazio? Dacă da, ori aveţi rude în echipă, ori vă pricepeţi doar la snooker. Şi atunci cum mă-sa se explică faptul că nici nu ne eliminase bine această echipă de mâna a doua, că s-au şi pornit odele, elogiile şi laudele de-a dreptul deșănțate, venite atât din zona participanţilor la panarama de pe gazon (ceea ce nu ne miră, întucât dacă ei nu se autolaudă, doar n-am s-o fac eu, care nu dau doi bani pe înfrângerile "demne", ptiu!, fi-v-ar demnitatea de loseri!), cât şi din cea a comentatorilor TV, care, chiar dacă printre ei sunt şi foşti fotbalişti, parcă te-ai aştepta măcar la o poziţie lucidă, dacă nu de-a dreptul critică. Aşadar, fotbalişti, antrenor, preşedinte (fostul arbitru, după care, ferit-a Domnul!, nu s-a strigat niciodată "Ho-ții!") şi comentatori TV mi-au mâncat sănătatea cu ce mare joc au văzut, cu ce înfrângere demnă ne-a binecuvântat Dumnezeu, ce fotbalişti de mare rafinament şi calitate bântuie prin inima Ardealului şi ce mare chestie e că prima dată în 5 ani n-am mai luat-o soră cu moartea în grupe, ci ne-am cărat (demn, 'ai!?) la prima ieşire pe iarbaproaspătă, de primăvară. Aş vrea să-mi răspundă pe înţelesul meu măcar vreunul din pupincuriştii ăştia toţi, ce mă-sa joc de mare rafinament şi ce fotbal hipergalactic o fi ăla în care timp de 180 de minute nu reuşeşti s-o dai măcar o dată în aţe! Ori or fi cu toţii fanii clovnului Petrescu! Ăla care se miră de când s-a trezit antrenor că uneori nu te califici, deşi după ce 0-0 genial ai produs, cu siguranţă că ai fi meritat!