Doru POPOVICI

Manualele de istorie cuprind nenumărate relatări despre cotropirea Țărilor Române de invadatorii turci de-a lungul multor secole, ori de câte ori sultanul în exercițiu simțea nevoia să-și mai umple vistieria cu ce consideră că i se cuvine din partea vreunui domnitor care credea că poate rămâne pe tron și fără sprijinul Înaltei Porți, iar obrăznicia era urgent taxată. Pe lângă aurul cules de la domnitor, dacă tot năvăliseră și 'j'de mii de "ieniceri, copii de suflet ai lui Allah, și spahii", adunau și ăștia tot ce le ieșea în cale, că doar nu erau mai fraieri... Concluzia e că dacă nu pârjoleau ai noștri locul în retragere, îl pârjoleau năvălitorii, așa că oricum o dădeau, păgubiții erau doar ai noștri. Eeeei, trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri, și cum este știut că istoria ori se repetă, ori se răzbună(depinde de care parte a... istoriei te afli!, cum zice o vorbă de pe gazon, ușor adaptată contextual), iată că în plin Mileniu III ne-a venit și nouă rândul să dăm cu crucea peste păgânii ăștia. Ca atare, într-un val de cotropire fără precedent, au dat buzna pe malul Bosforului cică fix 10 (dintr-un total de 16!) echipe românești de prima ligă: fotbaliști, antrenori, doctori, conducători.  Cred că e vorba de un fel de modă, de "trend", cum ar zice băieții din neamul lui Răducioiu, ăia care uită limba românădupă numai 12-14 zile de exil. În anii trecuți, dacă vă amintiți, valul se orientacătre Cipru sau Italia. Acum, e clar, Turcia e ținta. Dacă ar fi vorba de răzbunare istorică, aproape că ar fi de înțeles. Numai că, în context contemporan, față de ce era pe vremea lui Ștefan, tot ceea ce facem acum e să le economisim turcilor deplasarea până pe plaiul mioritic, ducându-le noi, direct în vistierie, banii de cazare, masă, chirie pe terenuri și ce-o mai fi! E tot o cotropire, dar cumva de-a-ndoaselea: îi cotropim ca să-i umplem tot pe ei de bani! Istoria se face și cu fraieri, nu numai cu învingători.