Doru POPOVICI

De zeci bune de ani, tenisul se număra printre sporturile care ne luminează existenţa, aducând mereu în prim-plan sportivi care ne atrag şi ne fac fanii lor, iar când ajungem să ne certăm din cauza favoriţilor noştri, uneori folosim cuvinte mai tari ca în "dezbaterile" pe probleme de fotbal! În ceea ce mă priveşte, iubesc (în tenis, la fel de mult ca în fotbal, şi de fapt în oricare din sporturile pe care le urmăresc) spectacolul, mă bucur enorm de orice execuţie deosebită, de orice iese din tipare. Este motivul pentru care l-am iubit fără vreo reţinere pe Ilie Năstase (doar tenismenul, nicidecum politicianul, generalul, derbedeul din viaţa publică), ale cărui lovituri atingeau sublimul, iar miştoul la care se deda, umilindu-şi oricare adversar şi cu orice ocazie, avea un farmec excepţional. Păi dacă ajungem să îl vedem arogant pe Medvedev, Năstase cum era, dragă Gabi Manță? Sau McEnroe? Ei, mergând pe ideea asta, de spectacol, evident că sunt topit după voleurile din săritura ale lui Monfils sau după dialogurile lui Kyrgios cu spectatorii, când cere sfaturi de la bătrânici unde să servească şi cărora le mai soarbe şi din paharele cu suc din când în când... Nu de asta dăm banii - ca să ne distrăm, să ne bucurăm, să râdem? Dar dacă vorbim doar de joc, de tenisul frumos pur şi simplu, nu cred că există măcar un singur jucător ale cărui lovituri să poată fi comparate cu ale lui Federer. Iar ca atitudine, nici atât. Şi Rafa, dar mai ales Nole, au ceva de demenţi în întreaga lor fiinţă. Sunt bolnavi după victorii, iar înfrângerile lor echivalează cu decesul. La Roger e ceva mâhnire, şi atât. Nu l-am văzut făcând istericale absolut niciodată, nu are sclipirea aia de nebun în privire când greşeşte vreo minge. Nu te sperie, aşa cum din nefericire Rafa şi Nole reuşesc adeseori. De aceea, faptul că peste 100 de ani stră-strănepoții noştri ar putea citi în istoria sportului că cel mai bun jucător din lume a fost Rafael Nadal mi se pare incorect. Substantivul "jucător" îşi are rădăcina în "joc", nu în "război", cum i se pare lui Nadal. În rest, da, Rafa e mare. E un mare războinic. Federer e însă cel mai mare jucător.