Edi și Adi? Mai bine Lolek și Bolek!

Debandadadin jurul echipei naționale continuă. De fapt, nu se mai sfârșește! Am ajuns să mă întreb dacă totuși pe la FRF există și oameni normali (și dacă da, pe unde-s ascunși, fiindcă ăștia aflați „la vedere” par ori analfabeți funcțional – tu una-i întrebi, ei altaîți răspund!, caIon Iliescu pe vremuri – ori se cred „jmecherii” pământului, și ne aburesc încontinuu, cu un soi de parșivenie de mârlan ajuns) și ce ar trebui să se întâmple pentru caaceștia să preia frâiele și să conducă fotbalul românesc mai întâi către normalitate, iar apoi, eventual, și spre performanțe. Nu cred că există o a doua țară unde timp de luni întregi să nu existe selecționer, iar atunci când se pune fireascaproblemăa căutării unuia, să se facă liste cu te miri cine, apoi să se negocieze cu alți te miri cine, iar la urmă să se anunțe alesul… care apoi să dispară camăgaru-n ceață! Întocmai și la timp pentru a lăsa loc de discuții și probabile negocieri cu încăalți presupuși salvatori pe care, vorba replicii din film, „ce-i recomandă?”. Păi, dați-mi voie să fac și eu calculele mele și să declar, cu deplină responsabilitate, că dacă ne pricopsim cu oricare dintre cei doi „finaliști”, Edi și Adi, putem să schimbăm și zicala aia cu speranța care moare ultima! În mod evident, pe Edi Iordănescu îl recomandă exclusiv numele de familie (ce coincidență, îl cheamă fix ca pe ta’su!), iar pe Adi Mutu tupeul. Fiindcă de performanțe caantrenori nu poate fi vorba la nici unul dintreei. Ideea că ăla măcar a fost fotbalist, iar ălalalt nu, n-are nicio relevanță. Din toată povestea asta ca un text de manea nu putem desprinde decât ideea că Loți dacă a dispărut știe exact de ce. Iar decât să alegi între Edi și Adi, mai bine le oferi contracte lui Lolek și Bolek, că ăștia măcar au haz, nu doar fițe-n cap!