Gabriel MANȚĂ

În siajul articolului precedent, s-a tras la sorți și tabloul masculin de la Indian Wells, dar s-a adăugat o absență de ultimă oră, una de marcă: Novak Djokovic. Asta anulează eticheta de US Open de 2 din 3 pe care o lipisem de turneul din deșert, însă deschide o perspectivă nebănuită, aceea de a avea un alt lider mondial la finalul anului. Acesta ar putea fi Medvedev, în situația în care ar câștiga sau măcar ar juca finala și acum, și la Turneul Campionilor. Cu mențiunea că, la acesta din urmă, dacă ar juca finala și ar pierde-o, n-ar trebui să se întâmple în fața lui Djokovic. În ceea ce-l privește pe sârb, acesta pare să se afle într-un fel de convalescență și nu vrea să-și asume riscuri de a mai acumula înfrângeri care să-l îngroape și mai mult în angoase, căci altminteri ar fi încercat să profite de ocazia de a intra în istoria turneului de la Indian Wells, adică să-l câștige a șasea oară, momentan fiind la egalitate cu Federer, cu câte 5 titluri.

Revenind la sportul care dă nume generic rubricii, să consemnăm un capăt de drum pentru naționala Italiei. Atât în tentativa sa de a câștiga o nouă competiție, Liga Națiunilor, cât și în aceea de a-și prelungi recordul de invincibilitate. Cele două nu erau indisolubil legate, adică Italia putea pierde semifinala în fața Spaniei, ceea ce s-a și întâmplat, dar recordul mergea mai departe dacă înfrângerea avea loc în prelungiri sau la lovituri de departajare. După cum am văzut cu toții, italienii au pierdut practic din prima repriză, când s-au întâmplat toate evenimentele importante, ei plătind prețul unei îngâmfări evidente. Jucau acasă cu o echipă a Spaniei care aducea mai degrabă a echipă olimpică. Gavi a devenit cel mai tânăr internațional din istoria naționalei iberice, remarcându-se printr-un număr neverosimil de faulturi, revelația fiind un alt tânăr, intrat de pe bancă, Yeremi Pino. Vă rog să mă credeți, am savurat aproape fiecare fază în care acest băiat de 19 neîmpliniți a fost implicat, rezolvările sale încadrându-l fără echivoc în ceea ce îndeobște se cheamă ”stea în ascensiune” (rising star). Meciul, cum vă spuneam, le-a scăpat italienilor de sub aparentul control în prima repriză, odată cu golul primit în urma unei centrări clasice, cu finalizare așijderea. A fost suficient ca Bonucci să arunce în derizoriu banderola de căpitan, cu două galbene absolut evitabile. Era după minutul 40, știu că mi-a atras atenția afirmația comentatorului de la DigiSport, care a spus că n-are rost ca Mancini să facă atunci o schimbare care să echilibreze echipa, ci să aștepte pauza. Ei bine, în prelungirile reprizei a căzut golul doi, iar soarta meciului și a recordului era pecetluită.