Doru POPOVICI

Vă jur că iniţial intenţionam ca prima literă din titlul de astăzi să fi fost "M" în loc de "N", ceea ce ar fi făcut ca primul cuvânt să devină "Muuu"! Iar asta n-ar fi schimbat cu nimic nici ideea de la care am pornit să scriu acest articol, nici concluzia. Meciul la care fac trimitere este cel disputat (aiurea!, n-a fost vorba de nici o dispută) între CFR Cluj, fosta şi viitoarea campioană (aia care se pregăteşte, presupun, să mai ia o bătaie soră cu moartea, dacă o fi să dea din nou în preliminariile Champions' League peste fiarele luxemburgheze de la Dudelange!), alcătuirea - că doar în nici un caz nu o poţi numi echipă! - care se plimba periodic pe gazoanele patriei cu scopul declarat de a smulge câte un 0 - 0 de fiecare dată, iar atunci când toţi băieţii sunt cu adevărat "în bulan", chiar şi câte un 1 - 0, atunci când sănătatea îi permite lui Ţucudean să iasă şi el la iarbă verde. Vreau să spun că nu-mi aduc aminte de câte milenii CFR nu a mai înscris de 3 ori într-un meci, darămite într-o repriză!, iar această veritabilă minune dumnezeiască nici nu avea cum să se producă altcândva decât în a doua zi a Sfintelor Paşti. Singurul care n-a priceput cum stă treaba cu minunile a fost unul de la Viitorul, numitul Rivaldinho, vreun papistaş, vreun pocăit ori chiar vreun păgân, care era cât pe ce să strice minunea creştin-ortodoxă. La pauză, trebuie că au pus mână de la mână toţi creştinii prezenţi, cu tot cu arbitri, care s-au grăbit să dea cu mingea de var (dacă tot n-avem VAR!) pentru a contribui şi ei, cât s-au priceput, la fericirea celor prezenţi. E drept şi că Viitorul părea să joace fără portar, lucru mai degrabă potrivit în partea cealaltă, unde atacanţii se zbăteau ca turbaţii că nu care cumva să mai nimerească încă o dată în aţele CFR-ului. Cel mai tare a fost băiatul ăla mai întunecat decât Bănel, care a lovit impecabil cu capul băşica aia spre a o trimite în aut de poartă, lucru mult mai greu de realizat decât simplul gol! S-a făcut 3 -1, iar la sfârşit toţi se întreceau în declaraţii de parcă fusese un City - United pe viaţă şi pe moarte, nu o panaramă, o parodie, o golănie. Blat însă n-a fost, că doar se ştie că Gică Hagi nu face niciodată aşa ceva.