Gabriel MANȚĂ

De departe, evenimentul ultimei etape disputate de-a lungul și de-a latul Europei este victoria lui Napoli pe terenul lui Juve. Ceea ce ar fi trebuit să se constituie în sărbătoarea unui nou titlu dintr-o insuportabilă numărătoare s-a transformat, în chiar ultimul minut, în speranță pentru scuteriștii din sud. Sceptic, cum sunt de fel, aș spune că mai bine prea târziu decât niciodată, dar de data asta refuz să fiu pesimist. Dictatura torineză nu face bine fotbalului italian, care a ratat calificarea la Mondial, după cum nu face bine nici fotbalului în general. Napoli părea resemnată, făcuse trei egaluri la rând în deplasare, între care de două ori 0-0 la Milano, la cei doi epigoni din oraș. Același scor blestemat, de lacăt italian din alte vremuri, părea că pune punct și acestui campionat, până la acea plutire ireală a lui Koulibaly din minutul 90. Ce urmează? Niște meciuri aparent neutre pentru Napoli, două acasă, două în deplasare, adică maximum de puncte pe hârtie, având în vedere însuflețirea căpătată duminică. Tot două deplasări și pentru torinezi, dar la Inter și la Roma. În tur, când venise vremea meciului Juve-Inter, ultima era pe cai mari, cu pretenții la titlu, reușind să blocheze gazdele tot într-un obsedant 0-0. Nimic mai mult nu și-ar dori acum aproape o întreagă peninsulă, toți tifosi-i celorlalte echipe unindu-se împotriva ”zebrelor”. Inter e departe de iluzia creată astă-toamnă, totuși la un singur punct de echipele romane, ambele clasate pe locuri de Liga Campionilor. Deci atât Inter, cât și Roma, sunt mânate în luptă și de interesul propriu, nu numai de sentimente anti-Juve. Meciul de la Roma se va juca la 10 zile după semifinala cu Liverpool, de asemenea tot la vreo 10 zile de finala Ligii. Deci, chiar și în eventualitatea calificării în finală a romanilor, aceștia n-ar trebui să se menajeze în derby. Să nu uităm că, la începutul lui martie, le-a aplicat o corecție dureroasă napolitanilor, chiar sub Vezuviu. A-i trata cu aceeași monedă pe rivalii din Torino e aproape o obligație.