Doru POPOVICI

Aşa cum pronosticasem, finala Campionatului Mondial de Snooker s-a jucat între Mark Selby, cel care a câştigat titlul şi anul trecut, şi John Higgins. Sunt doi jucători pentru care ideea de spectacol nu există, doi campioni care joacă eficient, şi atât. Nu poţi face o pasiune pentru Mark decât dacă te-ai născut trist, cumva din obligaţie sau din întâmplare, în niciun caz spre a te bucura de viaţă. În privinţa lui Higgins, lucrurile stau la fel, aici adăugându-se însă şi chestia ailaltă: îl poţi iubi dacă îţi plac hoţii în general, şi şpăgarii în special... Între aceste două rele, normal că am ţinut cu Selby, care a şi câştigat, întorcând absolut năucitor un scor de 4 - 10, ceea ce e al naibii de mult pentru o finală, la 13-11, restul de frame-uri până la finalul 18 - 15 fiind doar rutină. Aşa că am trecut peste durerea eliminării lui Ronnie, peste tristeţea eliminării lui Judd şi m-am mulţumit cu minibucuria de a vedea măcar finala câştigată de cel cu care am ţinut de nevoie. În aceeaşi seară de luni, s-a desfăşurat la Bucureşti meciul cu cea mai mare audienţă din campionat de multe decenii încoace: peste 37.000 de spectatori, o sumă pe care zău că n-o mai speram vreodată la intern. A fost un Dinamo - Steaua (dacă era FCSB, probabil că n-ar fi venit mai mult de vreo 2-3 sute de amărâţi!) pe deplin spectaculos, câştigat de echipa care chiar joacă niţel fotbal şi care cred că ar mânca norii dacă ar fi să joace preliminarii de Champions' League, indiferent de adversarii care i-ar ieşi în cale. Chiar dacă multora n-o să vă vină să credeţi, chiar am ţinut cu Dinamo şi m-am bucurat de victoria ei. Nu de alta, dar parcă supradoza de Becali şi de Reghe a început să-mi provoace o stare de greaţă permanentă. Cred că păgubită din bătălie o să iasă Viitorul, pentru care însă, la cum se prezintă, Europa League e suficient. Bucuria mea cea mare a fost însă execuţia la care s-a dedat Real de Madrid. Era şi vremea ca amărâţii ăia care ne-au furat cel mai cretin egal din acest campionat, chiar pe Bernabeu, să priceapă că nu poţi dormi 180 de minute pe teren, iar la urmă să te şi alegi cu chestii nemeritate. Sper că nu mai e cineva care să creadă că în retur Atletico poate întoarce rezultatul, că-i recomand cu căldură un consult la doctorul Paziuc.