Doru POPOVICI

Cineva cu d-alea grele, care în anii '80, pe când şi până în Bulgaria se ieşea greu, a făcut o vizită în China, iar la întoarcere mi-a povestit (de fapt nu numai mie, ci mai multor prieteni, aşa că există încă destui martori în viaţă) cum la unul din protocoale, gazdele le-au oferit în semn de mare apreciere unul din celebrele "dansuri tematice" cu tematica profund mobilizatoare intitulat "Fata cu părul cărunt". Ni l-a prezentat cu tot tacâmul, cu mişcări ondulatorii, cu sunet produs din niscai tigăi şi cratiţe care cică semăna cu coloana sonoră originală, ce mai, ne-am simţit ca la Beijing şi am cam făcut pe noi de râs.

Ei bine, la primul gol înscris de polonezi, ba încă şi la al doilea, am retrăit momentele în care omul acela reproducea mişcările din clasicul balet comunist chinezesc. Reamintiţi-vă, vă rog, cum un domn cu mingea la picior o ia, iniţial cătinel, spre poarta noastră, pe drumul lung cât o jumătate de teren făcând şi două accelerări. La prima din ele, cei 5... ceva (că fotbalişti nu păreau în nici un caz, ci mai degrabă, cum ziceam, balerini) erau oarecum dispersaţi pe circa un sfert de hectar, numai că simultan cu momentul accelerării ăluia s-au strâns, ca petalele unei flori carnivore, către fotbalistul (da, ăla chiar asta era!) cu mingea, de unde am crezut că îl vor face fărâme. Numai că entitatea asta fără minge, balerinii adică, părea să aibă altceva în cap, recte indicaţiile coregrafice, aşa că după ce toţi 5 s-au strâns în jurul ăluia cam ca musca la... beep!, a urmat o nouă figură coregrafica: alinierea perfectă, tot cam ca chinezii, dar ăia de la paradele militare. A urmat momentul doi de accelerare, în care fotbalistul l-a depăşit pe unul din presupuşii fundaşi, deci pe toţi!, că doar vă spusei că se aliniaseră, situaţie în care dacă treci de unul, ai trecut practic de toţi 5.

Nici în Cupa Satelor, din aceiaşi ani '80, nu puteai vedea aşa o adunătură de idioţi cum am văzut eu/noi în cel mai de rahat meci al celei mai de rahat echipe naţionale din întreaga istorie a fotbalului românesc. Sigur că ne-am mai putea califica. Dar zău că ar fi păcat.