Săptămâna europeană s-a încheiat cu una caldă și alta rece. Și măcar de ar fi așa și în continuare, cu câte o echipă românească eliminată în fiecare tur. Joi a cedat echipa din Botoșani, dar faptul că a trecut un tur face ca bilanțul său să fie pe plus la debutul în Europa. Să nu uităm că botoșănenii au ajuns în Liga Europa pentru că alte echipe, care au terminat campionatul pe locuri superioare, n-au fost eligibile din motive extrasportive. Practic, când s-au lovit de o echipă cu tradiția celor de la Legia, discrepanța a fost evidentă, în ciuda unui iluzoriu echilibru după rezultatul din prima manșă. Cam la fel ne-a creat iluzii și Astra după rezultatul din tur, acel 1-0 de la Inverness. La Giurgiu, scoțienii au părut echipa mai bună, așa că Șumudică și ai săi sunt conștienți că trebuie să crească nivelul pentru a trece de West Ham. Să vedem dacă au de unde să-l crească. E drept că englezii au furnizat semnul de exclamare al turului doi preliminar, trecând abia după loviturile de departajare de o echipă din… Malta! Săptămâna aceasta intră și ASA în scenă, tot cu adversari dintr-un campionat de calibru. St. Etienne a încheiat sezonul trecut pe locul 5 în Franța, la egalitate de puncte cu Marseille, iar tot ce putem spera este să se repete scenariul de anul trecut, când Lyon a fost luată ca din oală de Astra.
Nu insist acum pe meciul Stelei cu Partizan, aș vrea doar să remarc rezultatul din campionat, 1-1 cu CFR, obținut cu „echipa a doua”, ca să adopt și eu denumirea vehiculată. S-a mai spus, pe bună dreptate, că Steaua își permite să-și menajeze titularii la unele meciuri, fără a-și periclita șansele la titlu, și datorită noului sistem, cu înjumătățirea punctelor la intrarea în play-off. Aș supralicita încă, spunând că Steaua ar putea lua titlul și numai cu această echipă așa-numită a doua, pentru că la intern iarăși nu se conturează o contracandidată. Asta dacă nu se va întâmpla ca anul trecut, adică să răsară una de undeva, din această piatră seacă a campionatului românesc. Adevăratul obiectiv al Stelei îl reprezintă grupele Ligii Campionilor, cu fabuloasele milioane rezultate fie și numai din prezență, plus miza readucerii spectatorilor în tribune. Sau măcar grupele Ligii Europa, recompensate cu „mărunțiș” la care restul echipelor noastre doar visează.