Ultima şansă

În momentul în care scriu această rubrică, s-au disputat exact jumătate din meciurile de la World Cup: 32 din 64, deci ne-am putut forma deja o impresie generală asupra competiţiei, precum şi a şanselor de promovare până în etapele superioare, acolo unde se vor alege câştigătoarea şi ocupantele celorlalte locuri pe podium. Mie mi se pare că dincolo de tensiunile interne, Brazilia este gazda perfectă, tot ceea ce se vede la fiecare transmisie emanând o bucurie extremă. De mulţi ani încoace este prima ediţie de World Cup unde stadioanele sunt pline-ochi până şi la un Iran – Nigeria sau Coreea – Algeria, la care în mod evident în tribune majoritari erau localnicii, nu fanii acestor echipe. Suntem fericiţi şi noi, telespectatorii neimplicaţi în vreun fel, fiindcă avem parte de nişte transmisii absolut impecabile cu reluările fazelor importante luate din nişte unghiuri excepţional găsite, ceea ce înseamnă că şi operatorii, şi regizorii de transmisie sunt şi meseriaşi şi iubitori de fotbal. Trecând la fotbalul propriu-zis, să observăm că nu s-a detaşat până acum vreo mare favorită, chiar dacă există câteva echipe deja calificate în optimi după doar două jocuri (Columba, Chile, Olanda, Franţa, Belgia). Trebuie remarcat jocul mult peste aşteptări al unor echipe plecate fără şansă teoretică (Chile, în grupă cu Spania şi Olanda, Costa Rica cu Anglia, Italia şi Uruguay), cea mai surprinzătoare prestaţie fiind a uluitoarei Costa Rica, a cărei întoarcere de rezultat de la 0-1 la 3-1 cu Uruguay părea iniţial un accident de parcurs (al ambelor!), dar care a confirmat spectaculos în meciul următor, contra Italiei care părea o mare forţă. Ar mai trebui arătat şi că două dintre marile favorite, Argentina şi Germania, n-au convins deloc, Argentina calificându-se însă după jocuri foarte slabe, iar Germania chinuindu-se din greu în egalul smuls Ghanei! În privinţa Braziliei, chiar dacă jocul a fost până acum modest, ea rămâne, cred, cu prima, şansă la trofeu.... Numai să nu dea peste Costa Rica până în finală!