Doru POPOVICI

Din weekend-ul ultim am reţinut câteva momente extrem de importante pentru fiecare din evenimentele în care s-au petrecut acestea, şi aş începe cu memorabilul meci în care un Chivulete din specia arbitri exagerat de liberi a reuşit nu doar să distrugă un meci, nu doar să inflameze spiritele până la limita demenţei, ci şi să genereze proba decisivă că habar nu are de arbitraj. Pe scurt: la executarea unui penalty, în semn de protest faţă de arbitrajul penal de până atunci, cel aflat în poartă s-a întors cu spatele la executant. Şut şi, evident, gol. Ce ar fi urmat? Păi, simplu: cartonaş galben (sau chiar roşu) arătat autorului gestului de desconsiderare şi reluarea jocului de la centru. Chivulete a găsit însă o soluţie care nu bătea decât cu regulamentul lui şi al găştii penale din care face parte de prea mulţi ani: a dictat şi... repetarea loviturii!!! Adică l-a pedepsit şi pe cel ce nu greşise cu nimic. Am sesizat lucrul ăsta chiar atunci, şi mă bucur că şi Ovidiu Ioaniţoaia, în „Gazeta Sporturilor” de ieri spune cam acelaşi lucru: că Chivulete a greşit şi că nu cunoaşte regulamentul. M-am rugat Domnului ca la repetare să se rateze lovitura. Ce credeţi: l-ar fi luat pe sus şi ăilalţi? Eu cred că da. Nota de 2 care i-a acordat-o „Gazeta” mi se pare exagerată: 1 (şut... acolo sau pumn în falcă) mi s-ar fi părut mai aproape de calitatea arbitrajului. A fost un exemplu cât se poate de lămuritor cu privire la competenţa în meserie şi la calitatea umană a generaţiei Chivulete, a cărei singură ştiinţă este aceea de a trânti meciuri: pe bani, la comandă, sau gratis, din prostie. Chivuletele le-a îmbinat armonios în toată prea lunga-i carieră. Un alt exemplu de „nu faceţi ca ei” vine, aţi ghicit, tocmai din Italia. Un jucător de la Cesena, supărat că ălălalt îl cam trăgea de tricou, i-a tras un dos de labă, din alergare, ca ăla să se-nveţe minte. Deloc întâmplător, jucătorul-agresor purta numărul 10. Şi numele de Mutu, ceea ce explică de la sine întâmplarea. În meciul Real-ului, fundaşul Marcelo a fost lovit, trântit, busculat, atacat, faultat, de vreo 15 ori. De cel puţin 10 ori a fost izbit de pământ. De tricou a fost tras poate de 25 de ori. N-a cârpit pe nimeni. Se uita doar, cu niţel reproş în priviri, la agresor. Sigur că Marcelo mai are mult până să ajungă la notorietatea lui Mutu. În fond, joacă la Real şi la Naţionala Braziliei, adică la unii pe care marele Mutu nici nu s-a deranjat să-i onoreze cu prezenţa la festivitatea de retragere a unuia, Ronaldo. Vorba lui Kahn: cine-i ăsta, Ronaldo?