Doru POPOVICI

Duminică am avut parte de trei finale cel puţin interesante, fiecare rămânând memorabilă prin câte ceva. A fost, mai întâi, recitalul lui Roger Federer, la Melbourne, acolo unde scoţianul Andy Murray s-a comportat exact ca elevul în faţa profesorului, reuşind vreo câteva mingi frumoase, şi-atât. Chestia mi-a reamintit de „Bestfest”-ul de la Bucureşti, din 2007, când pe aceeaşi scenă au cântat profesorul Alice Cooper şi elevul (cam cretin) Marylyn Manson. Din finala de la Melbourne, singurul moment notabil a fost... după, când Andy a zis un mare adevăr: „Pot să plâng ca Roger, dar din păcate nu ştiu şi să joc ca el”.
Seara, s-a jucat finala Cupei Africii care, în fazele ei superioare, n-a mai avut parte de nici o surpriză. Aşa cum era de aşteptat, Egipt a câştigat cu 1-0, după un meci urât contra Ghanei. Chestia de senzaţie e că golul prin care Egipt a câştigat trofeul (ba şi pentru a treia oară consecutiv, record absolut!) a fost marcat hăt, în minutul 85, de unul –care intrase abia în minutul 70. Mai mult: individul, prin acest gol, şi-a confirmat poziţia de golgheter al competiţiei, cu un total de 5 goluri. Dar absolut senzaţional e că, deşi a jucat în 5 meciuri (din 6 posibile), totalul minutelor jucate de el abia face cât un meci întreg, cu tot cu cele câteva minute de prelungire! Se numeşte Gedo şi a înscris câte un gol la fiecare 19 minute jucate.
În sfârşit, ultima finală a zilei, a cărei transmisie a început la 22.45, a început cam cu... sfârşitul! Că era deja 7-4 pentru John Higgins în meciul cu „Ali” Carter, iar în alte 25 de minute s-a făcut 9-4. Şi gata. Open-ul galez la snooker avusese finala reală, nu oficială, cu o seară mai devreme, când Ronnie O’Sullivan pierduse cu 4-6 în faţa lui Higgins.
Toate aceste finale au stat însă sub semnul finalului tărăşeniei cu Adrian Mutu în rolul principal. C-aşa-i la noi: nu te poţi bucura pe deplin de nimic, că apare tot timpul câte o chestie care te-ncurcă. Cred că aşa cum stau lucrurile în momentul de faţă, mizând pe prostia clientului (indiscutabilă!), avocaţii îl vor scoate cu o suspendare mică. Nu două luni, cât zic optimiştii, nici 4 ani (cât estimau ăia care mor de grija altuia) ci vreo 6 luni, cam cât durează până la începerea noii ediţii a campionatului din Serie A. Deşi, dacă luăm de bună declaraţia CONI că nu va fi tratat ca recidivist, nu văd de ce nu s-ar termina totul cu un avertisment. Finalul rămâne ca-n titlu: imprevizibil.