Ce e mai rău: să discriminezi sau să fii discriminat?

Pentru o națiune care se vrea civilizată, discriminarea, în general, este o rușine, când însă discriminați sunt copiii, situația devine incalificabilă. De ani de zile se pompează bani europeni și guvernamentali pentru incluziunea socială a romilor, pentru combaterea sărăciei și a abandonului școlar. Bani mulți care pleacă așa cum vin, fără să lase urme decât în situații excepționale. Este incredibil că avem încă nevoie de ONG-uri care să vegheze la respectarea drepturilor omului în școli, că fără ele am asista complet pasiv la nedreptăți devenite firești, aplicate unor copii numai pentru că sunt de etnie romă. Conceptul de segregare este, din nenorocire, cel puțin la fel de prezent ca-n vremea Apartheidului. Aproape nimic nu s-a schimbat dacă ținem cont de faptul că încă ne învățăm copiii că nu doar picturile se fac cu culori, ci și stratificarea socială. Asta în timp ce stăm în gură cu corectitudinea politică. E trist că o organizație neguvernamentală precum Asociația Consultanților în Dezvoltare Comunitară, care se ocupă printre altele cu depistarea cazurilor de segregare în școlile românești, are treabă. E bine însă că există, că-și face treaba și nu închide ochii. Din anul școlar trecut una dintre unitățile de învățământ monitorizate de acest ONG este Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” din Fălticeni. Acolo există două clase a V-a. Într-una învață 27 de copii – toți frumoși, români, cu origini sănătoase, cum ar spune unii, într-o sală de clasă normală, situată la etajul I, cu lumină naturală, cu materiale didactice pe pereți. În cealaltă, erau înscriși 16 elevi dintre care 9 de etnie romă, care învață într-o sală mult mai mică, la demisol, mai degrabă neluminată, cu pereții goi. Asociația Consultanților în Dezvoltare Comunitară a constatat, a făcut plângere la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat remedierea situației, dar fără succes. Nimic nu s-a urnit. Ca urmare, Consiliul a amendat Inspectoratul Școlar al Județului Suceava pentru segregare. Tot fără vreun rezultat concret – altul decât cel al unei amenzi plătite din bani publici. Acum copiii altfel de la Școala „Mihail Sadoveanu” din Fălticeni sunt în exact aceeași situație. Conducerea școlii n-are nici o apăsare, spune că părinții copiilor sunt cei care au solicitat să fie în aceeași clasă pe motiv că sunt rude. Pentru demisol e de vină lipsa spațiului. De ce tocmai romii s-au nimerit acolo? Ghinion, căci altă explicație nu există. Ce se va alege de copiii romi e oarecum predictibil. Ce ne facem însă cu ceilalți, cu nediscriminații?