Petru IOSIPESCU

Scena politică bucureşteană este, în aceste zile, mai amorţită că, deh, politicienii noştri sunt cu gândul la vacanţă. Aleşii noştri, scăpătaţii, carieriştii, oportuniştii şi cioflingarii, şi-au luat parcă mai repede vacanţa de vară. Cu ce să ne mai mintă, ce să ne mai spună? Inspiraţie nu există, cu toată strădania pe care o depun purtătorii lor de vorbe. Cu ce să ne mai amăgească? Nu mai au ce scorni. Până la urmă, nici nu vor, că tot e mai bună tăcerea, nu?

Nici parlamentari dâmboviţeni nu am prea mai văzut. Sau poate greşesc. Câte unul o mai zbugheşte pe la televiziunile de ştiri şi turuie fără rost. Ei, bâzâituri de muscă prinsă în pânză păianjenului.

Despre parlamentari n-aş fi vrut să mai vorbesc, măcar pentru o vreme. Dar există momente când o scânteie îţi dă peste cap socotelile. Şi cum despre Cristiana Anghel aş vrea să vorbesc, nu pentru că doamna ar fi vreo scânteie ori vreun spirit scânteietor, dar tupeul şi aroganţa pe care le gestionează cu o naturaleţe dezarmantă cred că ar fi înfuriat orice om din ţara asta, pe oricine ar fi avut ghinionul să o audă glăsuind de la tribuna Parlamentului.

Nu o să aducem în discuţie episoadele stânjenitoare care o aveau în rolul principal pe doamna Cristiana Anghel, ci doar aducem în discuţie ultima declaraţie, mustind de tupeu, aroganţă şi cinism: „Acum intrăm în normalitate. Câte afaceri aveţi, domnilor? Din ce trăiţi, domnilor? Veţi trăi din pensia asta amărâtă pe care o veţi primi de aici? Puteţi să renunţaţi la ea, puteţi s-o donaţi. Dar cei care sunt cinstiţi şi trăiesc numai din ce au aici, din ce le dă cetăţeanul, este normal să primească o recompensare a meritelor lor. Ne gândim la faptul că acest Parlament are o cotă foarte scăzută de credibilitate? Da, voi spune un lucru pentru care voi fi iar tocată de presă: din cauza presei şi a presei care niciodată nu a prezentat sursele de finanţare. Hai să discutăm serios. Acum ce se întâmplă este o reparare a unei ilegalităţi produsă în această sala de doamna Anastase, membră în continuare a PNL”.

Păi, cucoană, dacă nu era presa aia care te-a scos din haina anonimatului, matale executai, în continuare, bastonaşe, nu că n-ar fi o meserie onorabilă, dar din rândul căreia trebuie să te ridici.

Personajul Cristiana Anghel a crescut în serele unei televiziuni, fostă grevistă a foamei, îndopată forţat cu notorietate, a candidat pe listele USL în 2012 şi, pe fondul unui vot „antisistem”, s-a pomenit că-şi mută serviciul, din clasa unde era învăţătoare, taman în Senatul României.

Şi trebuie să mai ştiţi, stimată doamnă Anghel, că „doamnă” te naşti, nu te poţi face pe platourile televiziunilor. Nici măcar sacoul ăla fistichiu, purtat în ziua votului moţiunii, nu te poate face ceva mai aparte. Cel mult, poate stârni amuzamentul.