Tiberiu AVRAM

„În cariera mea didactică din oraşul Suceava m-am intersectat întâmplător cu activitatea de profesor a domnului I. Braicu. Eram contrariată (uimită chiar) de duritatea comportamentului sau de autoritatea lui excesivă, de dispreţul pe care îl manifesta faţă de toţi din jur. Mă uitam uneori pe geam din clasa la care predam şi auzeam şi vedeam înjurăturile şi palmele pe care le încasau bieţii copii pe terenul de sport, când îşi dădeau normele”.

Acest paragraf face parte dintr-o scrisoare pe care am publicat-o ieri, scrisoare semnată de „un Profesor sub protecţia anonimatului, de frica violenţei lui Braicu”. Nu-l cunosc pe acest Braicu, nu am auzit de el până zilele trecute, când un elev din clasa în care este diriginte s-a spânzurat. Colegii copilului care şi-a luat viaţa spun că, cu doar câteva zile înainte, numitul Braicu îl umilise pe copil în faţa clasei. Evident, nu se poate face o legătură între atitudinea numitului Braicu şi sinucidere, chiar dacă profesorul pe care l-am citat la început vorbea, în scrisoarea lui, şi despre „vinovaţi morali”.

Despre elevii de astăzi am mai scris. Pe mulţi dintre ei nu-i interesează cartea. Şcoala nu-i decât o scenă unde îşi etalează ţoalele de firmă sau telefoanele mobile. Nu au pic de respect pentru profesori şi pentru munca lor. Dar elevii din această categorie, aceşti şmecheraşi de astăzi, vor plăti, mai devreme sau mai târziu, când nu vor mai avea în spate banii sau pilele lui babacu, când pentru a se angaja undeva li se va cere să-şi etaleze cunoştinţele, nu talentele de şmecher.

Există mulţi astfel de elevi şi sunt convins că sunt o pacoste. Dar, tocmai de asta există profesorii, pe care îi numim, generic şi cu respect, „dascăli” sau „pedagogi”. Asta mai ales dacă sunt şi diriginţi. Rolul dascălului este şi de a îndrepta copilul, de a-l face să treacă peste momentele dificile. Rolul dascălului este şi de a încerca să elimine diferenţele sociale dintre elevi, să-i trateze pe toţi la fel, să-i înveţe pe copii să-şi trateze colegul cu respect, indiferent dacă este fiu de bogătaş sau de ţăran. Asta cred eu despre această nobilă meserie. Aşa am învăţat de la profesorii mei, prin puterea exemplului lor, că trebuie să se comporte un dascăl. Aflu acum, cu stupoare, că definiţia dascălului e cu totul alta.

Aflu că la liceul la care predă nesimţitul de Braicu (n.a. – când am scris nesimţit m-am referit la explicaţia din DEX – „lipsit de delicateţe”), câţiva profesori, colegii de ai lui, îi ţin partea. Şi-i interesează mai mult cine a mers şi l-a pârât la presă pe acest exemplar biped decât să ia măsuri împotriva lui. Oameni buni, dragi dascăli de la Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Suceava, treziţi-vă! Cum îl mai răbdaţi lângă voi pe acest nesimţit (n.a. – „lipsit de delicateţe”) de Braicu? Cum rezistaţi să staţi, zi de zi, alături de un om (vorba vine), care îi spune unui copil „bidon turtit” sau „ţăran împuţit”. Băi Braicule, că profesor nu pot să-ţi spun, cum naiba poţi să umileşti un copil, să-l scoţi în faţa clasei şi să-i întrebi pe colegii lui dacă simt mirosul „de ţăran” emanat de acesta? Ştii tu ce înseamnă ţăran, băi Braicule? Ai tu habar cât datorezi ţăranilor? Habar n-ai.

Dar nu acesta e subiectul. Subiectul este acest, repet, exemplar biped, numit Braicu. Pe site-ul nostru au postat mesaje inclusiv elevi care au terminat liceul acum 26 de ani şi l-au avut profesor pe Braicu. Ne-au scris şi cititorii care l-au avut profesor pe Braicu acum 4, 6, 10 sau 18 ani. Toţi îl caracterizează pe acest Braicu ca fiind violent şi vulgar. Şi totuşi, după atâţia ani, acest Braicu lucrează încă în învăţământ. Ani şi ani a terorizat elevii şi nimeni nu i-a făcut nimic. Ba, mai mult, acum i se ia şi apărarea şi li se cere socoteală elevilor care au făcut public comportamentul de golan al numitului Braicu.

Acest Braicu ar trebui să dispară din învăţământ. Imediat. Din păcate, însă, din cauza sistemului de prietenii, cumetrii, îndatoriri sau chiar de regulamente încurcate de la noi, numitul Braicu va rămâne în sistem şi va continua, prin comportamentul lui, să terorizeze elevii şi să-i facă de ruşine pe adevăraţii dascăli, pe acei oameni cărora le pasă de copii şi de educaţia lor.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ce caută numitul Braicu în învăţământ?.

Comentarii