Înainte de dobândirea autonomiei provinciale ca “ţară de sine stătătoare a Coroanei de Habsburg”, Bucovina, aflată încă sub administraţie galiţiană, începea să-şi contureze treptat profilul de ţinut cu alură europeană.

Stimularea şi încurajarea de către autorităţile habsburgice a colonizării Bucovinei cu străini din imperiu, funcţionari, militari, negustori şi meseriaşi, care s-au stabilit în localităţile mai importante, au adus odată cu creşterea populaţiei şi înviorarea economiei şi semne vizibile de civilizaţie europeană.

 

Un ceas de mari dimensiuni cu destinaţie publică

În primele decenii ale sec. al XIX-lea, Suceava era dominată doar de turnurile câtorva biserici medievale, singura siluetă specifică epocii moderne fiind cea a bisericii catolice Sf. Nepomuk, construită între anii 1832-1836.

Ridicarea acestei biserici şi instalarea în turn a unui ceas de mari dimensiuni cu destinaţie publică a constituit, cu siguranţă, un eveniment pentru locuitorii Sucevei.

Dacă ne gândim că la vremea aceea (şi încă un deceniu mai târziu, după cum aflăm din scrierile lui Ion Grămadă) târgoveţii umblau încă îmbrăcaţi după moda din orient (armenii “din partea târgului dinspre asfinţit şi miezul nopţii” mai păstrau încă “vechiul port al işlicelor mari cât o baniţă”, “se îmbrăcau cu giubea şi anteriu şi se încălţau cu târlici”, iar armencele “mai ţineau în modă neîndămânosul crinolin, ce-nfoia rochia ca o turlă de biserică”), românii, “cu locuinţă în vatra târgului”, se îmbrăcau asemănător (“afară de işlice”), iar evreii “îmbrăcau caftane lungi, iarmurcă de mătase şi pălărie de catifea, iar în picioare pantaloni strâmţi, până la genunchi, şi colţuni albi”, în timp ce fetele “purtau cordele cusute cu fir de aur şi de argint, caţaveică cu blană, iar pe cap, de la tâmple-n sus, aveau nişte coarne de argint, groase de un deget şi lungi de o şchioapă”, ne putem închipui care era „tabloul” acelor vremuri.

 

Un „orologiu de turn de cea mai mare clasă”

În lumea aceea încă nedecupată total din “carpeta” orientală, ceasul din turnul bisericii catolice era un semn de aliniere la civilizaţia europeană.

Arhivele urbei păstrează chitanţa dată de fabricantul de ceasuri Wilhelm Stiehl din Viena Primăriei Oraşului Suceava, chitanţă (în limba germană) referitoare la primirea sumei de 100 de florini pentru confecţionarea unui orologiu de turn, 1837 iunie 5, Viena.

Iată, în traducere, reproducerea documentului:

“Chitanţă - Despre 100 de florini monedă convenţională, adică una sută guldeni, în monedă convenţională, pe care eu, subsemnatul, i-am primit peşin şi corect de la onorabilul domn primar Winiarski, prin casa de comerţ Mathias & Beck drept bani pentru fabricarea unui orologiu de turn, de cea mai mare clasă, cu mecanismul roţilor de alamă, după ce, la 10 octombrie 1836, Primăria Oraşului Suceava a trimis antecalculaţia cheltuielilor, cu întărirea observaţiei că eu mă fac legat cu aceasta pentru fabricarea unui bun şi solid orologiu de turn, cel mai târziu până la 15 iulie 1837 şi pentru a cărui soliditate şi bunătate garantez. Viena, la 5 iunie 1837. Aceasta este 100 florini monedă convenţională - Wilhelm Stiehl, cezaro-crăiesc fabricant privat de orologii de turn, Johann Promen m.p., ca martor, Benjamin Todeimer, fabricant de obiecte de piele, ca martor”. (Suceava, fond Primăria Oraşului, dosar 13/1833, f. 5.)

 

Instalat în turnul bisericii (după unele date în anul 1841, după altele în anul 1846), ceasul, cu cadrane pe toate cele patru faţete ale turnului, continuă să arate ora exactă şi astăzi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ceasul din turnul Bisericii Sf. Nepomuk.

Comentarii