Google
Arcadia CMB
Arcadia CMB
Arcadia CMB
 
sâmbătă, 4 nov 2017 - Anul XXII, nr. 252 (6668)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6639 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,1179 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Florin HAIDAMAC

Florin HAIDAMAC


Graviton - O mostră

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

"Apare taxiul pe care l-am solicitat. Şoferul mă cunoaşte.

- Unde mergem, domn doctor?

- La cimitir, prietene. Mă laşi în faţă şi îţi vezi de treabă.

- Dar ce faceţi acolo?

- Voi sta la o discuţie cu un vechi prieten.

Rămân câteva minute în faţa porţii, observând cum luminile taxiului se îndepărtează. Scot sticla şi trag din ea întocmai ca un bebeluş din biberon. Alcoolul biciuieşte nervii mei şi topeşte toate anxietăţile. Sunt gata de orice. Mai întâi de toate trebuie să fac rost de ceva unelte. Magazia groparilor are un lacăt care nu face mofturi când braţul meu viguros trage de lanţul pe care-l închide. Confisc o lopată şi mă îndrept spre locul în care a fost îngropat prietenul meu. Mă gândesc că am adăugat câteva infracţiuni în cazier, dar sunt gata să risc tot pentru a lămuri misterul în care m-am băgat. Tăinuire de probe, obstrucţionarea justiţiei, intrare prin efracţie şi acum profanare de morminte. Dacă sunt prins voi practica medicina îmbrăcat în costum dungat. Nu mai contează.

Se pare însă că partea cu profanarea nu va mai fi pusă în cârca mea. Cineva sapă de zor şi după modul în care zboară pământul nu pare un plăpând. Mă retrag în spatele unui pom şi aştept ca omul să termine treaba. Sunt tare curios să aflu cine dracu e mereu cu un pas înaintea mea. S-a dus cam o jumătate de sticlă atunci când zgomotul lopeţii muşcând din ţărână se opreşte. Aud cum îşi face de lucru cu capacul sicriului şi apoi înjură scurt. E timpul să-i administrez eu o porţie de somn reparator. Agil ca o felină, mă îndrept spre groapă şi în momentul în care zăresc ţeasta celui care o făcea pe cioclul îi trăsnesc o lopată. Se prăbuşeşte. Sar după el. Doamne, ce doză i-am servit! Instinctul de medic mă face să-i verific pulsul. Totul e ok, dar va avea o cumplită durere de cap când se va trezi nenea ăsta. Nu mai pierd timpul. Activez telefonul, pun degetul lui Mircea pe ecran şi imediat acesta se deblochează. Ies din groapă, mai trag o duşcă zdravănă din creaţia domnului Jack şi fără să stau pe gânduri copiez totul pe cardul de memorie pe care-l transfer apoi în telefonul meu. Acum e timpul să curăţ mizeria asta. Scot afară victima. O aşez în poziţia de siguranţă, apoi trag o fugă la magazia din care am luat lopata aducătoare de migrene. Mă întorc înarmat cu nişte funii lungi cu care îl imobilizez pe cel care a avut ghinionul să stea în calea planurilor mele. Închid sicriul şi după o oră de muncă reuşesc să pun şi pământul la loc. Sunt secătuit de vlagă. Anabolizantul pe care-l am cu mine îşi face însă datoria.

Generos cum sunt de obicei, dau drumul la câţiva centilitri pe gâtlejul celui ce acum a început să dea semne de trezire. Deschide brusc ochii şi începe să urle când mă vede.

- Dacă dai alarma aşa, să ştii că îţi mai servesc o porţie de somn. E posibil să fie definitivă, având în vedere starea în care eşti. Putem discuta ca doi oameni civilizaţi?

- Dacă tu numeşti ăsta comportament civilizat, mi-e teamă să întreb ce faci când ai o criză de nervi, spuse el cu greu.

- Nu mi-a provocat nimeni până acum una, aşa că te rog să nu fii tu primul.

Îi dau să bea din nou, aprind o ţigară şi o pun între buzele sale.

- Vezi că nu sunt chiar aşa rău precum mă crezi? Ce căutai aici?

- Ai făcut o mare greşeală intrând în jocul ăsta. Forţe şi influenţe mai presus de tine au interese în ceea ce a descoperit tipul ăsta. Acum tu vei fi cel vânat. Îţi doresc succes, prietene.

- Ce dracu tot spui acolo? Nu a descoperit nimic Mircea. Făcea doar nişte cercetări despre gravitaţie, din ceea ce ştiu eu.

- Nu sunt în măsură să îţi dau detalii. Execut doar nişte ordine. Se pare că toate datele sunt criptate şi nimeni nu le poate accesa. Am fost trimis să văd dacă nu se află ceva asupra lui care ar ajuta la spargerea codului. E tot ce ştiu.

- E timpul ca noi doi să facem o mică plimbare. Dacă te pune dracu să o faci pe eroul, jur că nu mai apuci răsăritul.

Tipul nu era un decerebrat, cu toate eforturile mele de a-l face aşa. A înţeles că nu poate forţa nota. Poate citea în privirea mea că nu am nimic de pierdut. Am apucat-o pe drumul ăsta şi mă voi ţine de el până la final, chiar dacă asta ar putea însemna să fiu coleg cu Mircea. Mi se rupe mie de conspiraţia unor indivizi ce, în viziunea mea, au avut de a face cu moartea prietenului meu.

Ne îndreptăm spre ieşirea cimitirului când un zgomot înfundat sparge liniştea în care se odihneau cei drepţi, ca să zic aşa. Tovarăşul meu se prăbuşeşte şi înţepeneşte într-o poziţie nefirească. Îngerul meu păzitor se pare că face ore suplimentare. Într-o secundă iau o decizie nebunească. Mă arunc şi eu la pământ şi rămân nemişcat. Nu ştiu dacă aţi încercat vreodată senzaţii din astea, dar sunt în situaţia aia de care ziceau vânătorii. Cică, dacă te prefaci mort când te-a luat la ochi un urs şi ai suficientă stăpânire de sine te lasă în pace. Rahat! Nimeni nu poate face asta. Eu mă lupt acum cu sfincterele mele, pe bune.

Se pare că tactica de descreierat dă roade. Aud zgomotul unor paşi. Un individ se apropie de noi. Trage un şut în cel care a suferit multe contuzii în seara asta apoi se îndreaptă spre mine. În două secunde sunt în picioare, iar croşeul pe care i l-am administrat l-ar fi făcut invidios pe Cerdan. Am început să fiu eu cel care trimite oameni la urgenţe, nu cel care are grijă de sănătatea lor. Astfel de lucruri nu sunt în tratatele de medicină şi cred că foarte curând voi fi exclus din rândurile halatelor albe dacă mai continui să-mi rănesc în halul ăsta contemporanii." 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Graviton - O mostră.
 Vizualizări articol: 2405 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 3 voturi
Graviton - O mostră5.053

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei