La Muzeul de Istorie Suceava din cadrul Muzeului Bucovinei a fost amenajată și introdusă de curând în circuitul de vizitare o sală dedicată istoricului, academicianului și omului politic bucovinean Ion Nistor.
În premieră, un spațiu dedicat lui Ion Nistor într-o instituție muzeală
Poate este pretențios numită „sală”, pentru că este vorba doar de o alveolă în culoarul de trecere dintre două saloane din circuitul de vizitare a secției de istorie, o încăpere care, prin amenajarea și dotarea cu un inventar de obiecte bine alese, reușește să reconstituie interiorul și atmosfera ultimei locuințe (din București) în care și-a petrecut Ion Nistor bătrânețea.
Personalitate complexă a istoriei noastre, Ion I. Nistor (1876, Bivolărie – 1962, București), militant unionist bucovinean, membru al comitetului de organizare a Adunării Naționale de la Cernăuți care a hotărât Unirea cu România, profesor la universitățile din Viena și Cernăuți, membru al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, rector al universității cernăuțene, profesor universitar la București, membru al Academiei Române, director al Bibliotecii Academiei Române, fost ministru de stat reprezentând Bucovina, apoi, succesiv, ministru al Lucrărilor Publice, ministru al Muncii și, în final, al Cultelor și Artelor, are acum, în premieră în România, un spațiu dedicat într-o instituție muzeală.
Destinul unei personalități care a marcat profund istoria României
Piesele de mobilier și o serie de obiecte personale, care au aparținut celui pe care Nicolae Iorga l-a apreciat, încă din anul 1918, ca fiind „unul din întregitorii Moldovei”, au fost donate muzeului de Oltea I. Nistor – Apostolescu, unicul copil al lui Ion Nistor și al Virginiei, fiica parohului din Cârlibaba, Gheorghe Pauliucu-Burlă.
Oltea I. Nistor – Apostolescu, care a contribuit cu obiecte, cărți și manuscrise la organizarea și amenajarea de Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (în anul 1993) a Casei memoriale „Ion Nistor” de la Bivolărie (obiectiv aflat astăzi în stare de degradare), și-a dorit un astfel de spațiu dedicat memoriei tatălui său.
Chiar dacă acest lucru s-a realizat fără ca ea să mai poată avea satisfacția împlinirii (Oltea I. Nistor – Apostolescu s-a stins din viață la data de 13 iulie 1999), muzeografii suceveni au reușit să circumscrie într-o încăpere de câțiva metri pătrați destinul unei personalități care a marcat profund istoria României.
Repere ale unei biografii încărcate de semnificații
Piesele de mobilier restaurate cu grijă (canapea și fotolii, dulap-vitrină, masă ovală cu picior, scaune) și cele câteva obiecte personale care i-au aparținut lui Ion Nistor (de la mașina de scris Remington, la aparatul de radio recuperat din locuința sa din București – aparat la care, în anii ’50, asculta știrile de la Londra – și de la cutia de pălării, la geamantanul cu eticheta “Sighet”) alcătuiesc decorul unui interior care punctează repere ale unei biografii încărcate de semnificații.
Câteva fotografii înrămate (Ion Nistor împreună cu MS Regele Carol al II-lea la Cernăuți, în anul 1938), un samovar (care nu i-a aparținut, dar care întregește atmosfera unui interior cu nostalgii ale unei epoci apuse),
o panoplie cu câteva decorații:Steaua României în grad de Mare Ofițer (pe care Ion Nistor a primit-o în anul 1920), Coroana României în grad de Mare Cruce (1922), Polonia restituta (1923), Ordinul Ferdinand în grad de Mare Cruce (1935) sau Răsplata Muncii pentru Biserică, doar câteva din numeroasele titluri și decorații românești și străine cu care a fost onorat Ion Nistor.
Atmosfera unei încăperi de intelectual
Atmosfera unei încăperi de intelectual (cu mașină de scris și file risipite în jurul ei), a unui intelectual pe care vicisitudinile istorie l-au purtat și în închisorile comuniste (Ion Nistor a fost ridicat în noaptea de 5/6 mai 1950 și încarcerat la Sighet).
Rectorul Universității din Cernăuți, care a lăsat în locuința sa, refugiindu-se din zona ocupată de sovietici, o bibliotecă de circa 20.000 de volume, are, în ambientul reconstituit al camerei muzeale, doar câteva cărți.
Pe masa ovală, lângă o cutie de țigări de foi Ducados, se află „Corespondența lui Coronini din Principate – Acte și Rapoarte din iunie 1854 – martie 1857” și „Unirea Bucovinei, Studii și Documente”, lucrări pe care îi apare numele.
Pe un fotoliu, lângă care se află geamantanul cu eticheta „Sighet”, academicianul și-a lăsat, parcă numai pentru câteva clipe, pălăria.
Pălăria lui de fost demnitar, de profesor universitar și academician pe care regimul comunist l-a lăsat, la vârsta de 84 de ani, bolnav și neajutorat, fără pensie (dreptul la pensie i-a fost anulat prin Decizia 8671 din data de 25 septembrie 1959).
