Distribution Magi
Distribution Magi
Distribution Magi
 
joi, 14 aug 2008 - Anul XIII, nr. 190 (3871)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,973 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,6085 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   ø imagini |   ø fişiere video

Amintiri din comunism

Fluxul memoriei

Expresia „coadă de topor“ era creaţia autentică a tinerei propagande conduse de maeştrii Iosif Chişinevschi, Teohari Georgescu, Leonte Răutu etc. Ce frumos şi romantic suna în epocă o altă creaţie a folclorului nou: „Ana, Teo şi cu Dej/ Au băgat spaima-n burgheji“. Aici era ordinea firească în conducerea partidului. Românul are o altă expresie plastică: eşti sau nu fi „coadă de câine“. Coadă de topor era şi Tito „cu barda lui însângerată, călăul poporului iugoslav“. Constituţia lui Tito de prin 1970 a dus la tragedia fostei Iugoslavii, care se tot adânceşte şi astăzi, cu sprijinul prompt al americanilor şi vesteuropenilor. Teroarea roşie din acei ani era cântată în versuri de poeţii realismului socialist, de presa vigilentă a partidului, în frunte cu organul Comitetului Central „Scânteia“, care avea şi ea stagiu de ilegalistă şi peste ani trebuia să primească un spor la pensie. Coadă de topor a imperialiştilor şi duşman al poporului putea ajunge oricine. Chiar şi copiii dacă nu erau atenţi cu poza din cărţi a marelui iubitor al păcii, I. V. Stalin. Cozi de topor erau cei care nu-şi duceau la timp cota obligatorie. Ei bine, eu am mers, copil fiind, cu căruţa vecinului nostru Ion Sava, poreclit Ghica sau Împăratul (de fapt supranume), care avea un cal amărât, în gară la Dărmăneşti cu porumbul şi cartofii drept cotă obligatorie. Au fost cântăriţi sacii şi confruntaţi cu foaia de impunere, s-a tăiat o chitanţă şi eu am semnat drept ţăran agricultor pentru suma de trei lei şi 50 de bani, pe care i-am dat vecinului Sava drept plată pentru drum. El şi-a cumpărat trei pachete de ţigări Naţionale, din cauza cărora avea să moară la 64 de ani. Să mă întorc însă la folclorul nou cu Ana, Teo şi cu Dej. Expresia exactă era „Anca, Teo şi cu Dej...“. Poporul o alinta pe tovarăşa Ana Pauker Anca, Ancuţa, forme de alint la oraş. La ţară se spunea Anuţa. Dar doamna–tovarăşa Pauker nu putea fi numită Anuţa. Atât trebuia să spui şi să audă miliţia populară: Anuţa Pauker. Erai bătut în beci două zile la rând, fiindcă clădirea miliţiei din Costâna avea beci, era a unui fost chiabur. Cu sabotorii era o chestiune penală. Nelucratul pământului, nepredarea cotei pentru ţărani, nerealizarea planului de producţie pentru muncitori, ingineri, maiştri era tot un act de sabotaj. La ţară miliţienii nu prea scriau des procese verbale pentru sabotori. Îi anunţau ce aveau de făcut şi ei, şi primarii, şi secretarii, şi contabilii, şi învăţătorii, şi profesorii, mai puţin doctorul nostru, Liviu Polocoşeriu, care avea treabă toată ziua. Popa, după ce citea un mic capitol din Evanghelie, totdeauna a lui Matei, după cât mi-amintesc eu, se ruga în uşa altarului pentru sănătatea conducătorilor statului democrat popular. Atât numai, pentru conducătorii statului comunist. Dar de ce nu se ruga pentru conducătorii partidului comunist? Nu avea voie. Dacă scăpa o vorbă în biserică despre partid, care era ateu, îl mânca puşcăria. Din partea preoţilor conducătorii comunişti puteau să moară? Doamne fereşte! Cine conducea biserica? Partidul, partidul conducea totul. Partidul îl conducea şi pe Dumnezeu, dacă primea ordin de la Iosif Vissarionovici Stalin. Şi după ce preotul se ruga pentru fericirea scumpilor şi iubiţilor conducători de stat îi îndemna pe babe, cei câţiva ţărani şi copiii prezenţi să predea la timp cotele către stat. Asta era expresia legăturii de nezdruncinat dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Această alianţă a funcţionat până la colectivizare. Propaganda de partid a abandonat apoi lozinca. Nu mai era nevoie de nici o alianţă. Muncitorii erau clasa politică conducătoare, prin partidul lor în frunte cu secretarul general. Ţăranii s-au făcut muncitori.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Fluxul memoriei.
 Vizualizări articol: 1117 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Fluxul memoriei0.05

Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Alte titluri din Cultural local

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei