Mircea Radu IACOBAN

Știați că, în lumea vrăjitoriei, martie este considerată luna descântecelor, în special a celor cu ață roșie și ață albă? Din ziarul basarabean „Unghiul”, care apare (unde altfel?) la Ungheni, aflăm repertoriul prestațiilor „celei mai puternice clarvăzătoare, Maria” (virgula în titlu am adăugat-o noi): „împreunează familii despărțite, întoarce iubitul/iubita, la orice distanță, pe poze, pe nume, îndepărtează dușmanii, vrăjmașii, invidioșii, nemărginirea (? – n.n.), blesteme, deochi, băutura fără măsură, farmece, dezlegarea cununiei și multe altele. Rezolvă infertilitatea, boli incurabile, pregătește talismane personale pentru a vă merge bine. Garanție 100%.” Dacă revenim dincoace de Prut și încercăm o repede ochire asupra stării industriei similare a iluziilor în spațiul mioritic, aflăm cam aceeași nemăsurată bogăție de puteri oculte, cu ceva nuanțări neesențiale. Astfel, în Basarabia nu pare a fi cunoscută „scoaterea mercurului”, curentă la noi, iar în România se iau măsuri de siguranță la cine știe ce acțiune punitivă a „Protecției consumatorului”: „Rezultatele serviciilor oferite diferă de la caz la caz” – precizează prudent tămăduitoarea Rodica, spre netă deosebire de tonicul sută la sută oferit de Maria din Ungheni. Altfel, aceeași lungă listă de minunății, de te miri că până acum nimeni nu s-a gândit să propună barem pentru Primăria Capitalei o astfel de persoană în stare că scoată apă din piatră seacă, să umple vistieria și, însănătoșind poporănii, să facă inutile costisitoarele spitale. Iar lista consilierilor recrutați din același mediu ar putea aduce rezultate și mai relevante: „maica Maria”, de pildă, vine cu precizări surprinzătoare: „Lucrez cu Duhul Sfânt pentru binele oamenilor chiar şi telefonic” (miracol, câtă vreme nici U.E. încă n-are linie directă, am putea accede fără intermediari fonduri europene!). Pe Cristina din Botoşani a vindecat-o astfel (telefonic adică) de epilepsie. Greu de înţeles de ce Dumnezeul cel drept şi atotputernic nu şi-a îndreptat mila către biata Cristina decât la solicitarea expresă trimisă par pigeon și contra cost de „maica” Maria, „speranţa tuturor celor ce au probleme şi necazuri”. (Constat că nimeni nu observă cum din astfel de reclame tâmpe rezultă un nedorit și neavenit portret al Tatălui ceresc, care devine nepăsător la suferinţa umană, permeabil la pile şi influenţe. Nu poţi să nu te gândeşti la miile de epileptici nedreptăţiţi, care, lipsiţi de sprijinul Mariei pe lângă mai marii cerurilor, ar fi rămas să-şi poarte suferinţa până la sfârşitul sfârşitului...) Dar „maica Maria” (apropo: portul ilegal de vestminte călugăreşti nu-i delict?) e-o biată copiliţă pe lângă Rodica din Iaşi, „cea mai puternică vrăjitoare din sud-estul Europei, singura cu acest titlu („regină” – şi l-a dat singură, n.n.) şi prima vrăjitoare care a apărut pe toate posturile tv. ”Sora Sorina”, altă combatantă pe frontul magiei albe, anunţă că „deschide gratuit crucea 24 de ore din 24”, astfel izbutind să elimine definitiv „blestemele pe soartă şi bolile netratabile.” Există, de altfel, o anume specializare în practicarea vrăjitoriei: dacă „regina” Rodica rezolvă mai ales declinul financiar (salutar, e criză!), frica şi decepţiile (inclusiv, de ce nu, decepţiile politice), „prinţesa” Patricia s-a profilat în domeniul eradicării impotenţei („toţi cei care au apelat la mine n-au regretat!”), „maica Maria” operează în zona blestemelor pe soartă ş.a.m.d. Cu astfel de consilieri, Primăria Capitalei ar aduce grabnic cerul pe pământ! Sigur că toate aceste „promoții” stupide și absurde reprezintă o insultă la adresa veacului, a inteligenţei naţiei, a instituţiei ortodoxiei şi a culturii române. Dar clientelă există – de n-ar fi, escroacele ar da faliment cu tot așa-zisul lor acces direct la graţiile cereşti. Poate unii sunt prea disperaţi şi nu află nici o cale de ieşire din marasm, poate alţii văd în flăcări violete calea de accedere către vornicii şi avantaje lumeşti, poate sunt şi din cei cu probleme de doxă, dar, repet, clienţi există. Drept pentru care ANAF-ul, în 2010, observând că prin tainițele branșei curg râuri de aur, iar banii miros n-au, s-a gândit să impoziteze vrăjitoria și, implicit, naivitatea umană. Ăsta a și fost temeiul real al legii care. desigur, a căzut la vot în Senat: era inutilă câtă vreme în Codul Penal, art. 549, scrie negru pe alb că „Acela care, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, face să treacă drept adevărate fapte mincinoase, sau prezintă ca mincinoase fapte adevărate, și prin aceasta cauzează daune materiale unei persoane, comite delictul de înșelăciune și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 3 luni la 2 ani.” Înșelătoria vrăjitorească e-n floare – a văzut cineva o condamnare? Când? Unde?