Mircea Radu IACOBAN

Nu-s adeptul teoriilor conspiraţioniste şi n-am să dau niciodată crezare celor ce susţin, de pildă, că aselenizarea a fost filmată într-un studio tv. Dar nici nu pot să trec cu vederea semnalările presei internaţionale, care contestă tot mai argumentat şi mai agresiv teorii oficiale, începând cu asasinul unic de la Dallas şi terminând cu prăbuşirea turnurilor gemene. Iar în astfel de cazuri nu încape atitudinea blajin-împăciuitoare „dom’le, poate o fi şi ceva adevărat!”: aici e ori, ori: teoria se acceptă în totalitate sau se respinge în întregime.

Locul întâi în clasamentul suspiciunilor îl ocupă lovirea Pentagonului şi a turnurilor de la New York (11 septembrie 2001), considerată pretext american pentru atacarea Afganistanului şi Irakului. Serviciile secrete ar fi ştiut de iminenţa atacului, ba chiar s-au străduit să-i amplifice efectele – dacă nu cumva ele ar fi şi inspirat, şi organizat teribila dramă! În fiecare dintre noi se ascunde un detectiv mititel, dornic să se implice în dezlegarea enigmelor veacului: dacă nu să le rezolve, barem să încerce a le înţelege până la capăt. Cireaşa de pe tort a pus-o recenta teorie a hologramei, care, de altfel, a şi determinat revenirea noastră strict gazetărească pe tărâmul supoziţiilor fantasmagorice. Hai, că-i prea de tot! Cică n-a fost nici un atentat, ci doar o reuşită proiecţie holografică, după o tehnică utilizată curent în armata americană. Exploziile da, ar fi fost reale şi provocate din înăuntrul turnurilor. Avioanele însă, erau proiectate ca la cinema, cu tehnologie 3D! Pe cer! Autorul teoriei, americanul Stefan Grossman, aduce câteva argumente, şi de luat în seamă, şi discutabile.

Mult mai demne de interes mi se par două întrebări elementare: de ce presupuşii terorişti nu apar pe listele de pasageri ale respectivelor zboruri şi nici pe înregistrările video din aeroport. Nu s-a ostenit nimeni să ofere o explicaţie cât de cât plauzibilă, clasând întrebările la capitolul „necunoscute” şi-atât. La supoziţii, au apărut alte teorii, una mai ciudată decât cealaltă: avioanele erau fără pasageri şi teleghidate, iar călătorilor îmbarcaţi la plecare, conform listelor şi mărturiilor video, li s-a schimbat ulterior identitatea... ce scenariu fantastic! Dacă loveau înaltele construcţii, avioanele n-ar fi avut cum să treacă prin structura de metal şi beton, iar flacăra exploziei, roşie, avea culoarea napalmului, nu cea a kerosenului (galbenă). Din nou par mai demne de interes nedumeririle ţinând de logica elementară: cum s-a putut vorbi zeci de minute la telefonul mobil din avion, câtă vreme în zona şi la altitudinea aceea nu exista semnal? Şi, mai ales, cum se face că, deşi atât pasagerii din avion, cât şi cei aflaţi în etajele superioare ale turnurilor au fost pur şi simplu vaporizaţi, nerămânând din ei nici o urmă, paşaportul teroristului Al Suqami a fost găsit intact într-un morman de moloz la baza turnului? Cum de s-a salvat inexplicabil exact documentul necesar pentru identificarea atacatorilor şi nici un altul? De ce a căzut, la opt ore după atac, cel de al treilea turn, pe care nu l-a lovit nimeni? Nu cumva făcea parte din scenariu şi a fost ratat în momentele tragediei? Specialiştii susţin că arderea combustibilului de avion (kerosen) n-are cum provoca topirea oţelului din structurile turnurilor şi că mai plauzibilă ar fi implozia controlată.

În cazul exploziei de la Pentagon apar alte nedumeriri: spărtura are 22 de metri lăţime, iar un Boeing, 38. Şi cum de s-a nimerit să fie lovită exact porţiunea de clădire în care nu se afla nimeni, fiind închisă pentru renovare? Cum suna un titlu de emisiune: „întrebări la care s-a răspuns, întrebări la care nu s-a răspuns încă”... Se va răspunde cândva? Cea mai de luat în seamă mi se pare chestiunea absenţei din WTC a celor 4.000 de salariaţi evrei în ziua atacului. Cică ar fi primit cu toţii un SMS care îi soma să rămână acasă – fapt, totuşi, verificabil, dar n-am găsit nici o relatare despre investigaţii în computerele salvaţilor. A aflat Mossadul de iminenţa atacului, a fost de conivenţă cu americanii? Evreii s-au bucurat de protecţia serviciilor naţionale de informaţii, iar cetăţenii americani au fost lăsaţi doar în grija Domnului?

Sherlock Holmes şi-ar începe investigaţiile taman din acest punct: nu s-au învoit de la serviciu în fatidica zi câteva zeci ori câteva sute de salariaţi, ci 4.000! Şi ultima bombă, de astă dată de presă: jocul speculaţiilor financiare (proprietarul turnurilor, Silverstein, se asigurase cu puţină vreme înaintea atacului) indică strania posibilitate ca şi din mecanismul tranzacţionării de acţiuni în preajma zilei de 11 septembrie, şi din afacerea cu asigurările, să fi câştigat multe milioane de dolari taman... atacatorii, indiferent cine-s cei care au doborât turnurile! Deţii o informaţie unică? Dacă ştii cum s-o speculezi, în munţi de aur o transformi!