Mircea Radu IACOBAN

Chiajna este un sat tinerel, fondat de imigranți bulgari în 1928: „bulgăriile” de aici aprovizionau Bucureștii cu zarzavaturi și legume. La începutul secolului XX, comuna avea două școli, patru biserici, o moară cu aburi, două mori de apă și două mașini de treierat cu aburi. Acum, are magazine Carrefour, Bricostore, și se laudă cu statuia Doamnei Chiajna dăltuită de sculptorul Nicolae Popa, la soclul căreia, o dată pe an, elevii, pensionarii și autoritățile comunei depun buchete de crizanteme. Toate par mizilicuri pe lângă marea realizare, mai mult sau mai puțin întâmplătoare: azi, comuna Chiajna are două echipe de fotbal în prima ligă (Concordia și Viitorul), tot atâtea câte are și Bucureștiul (Steaua și Dinamo) – în vreme ce Craiova, Constanța, Iașiul, Aradul etc. n-au nici una.

Chiajna (încă) sărbătorește decizia TAS de reintegrare a echipei de suflet în elita fotbalului românesc taman când la Pitești, oraș cu vechi tradiții într-ale sportului rege, s-au aniversat cei 60 de ani scurși de la înființarea FC Argeș concomitent cu priveghiul pricinuit de desființarea aceluiași club (care, cândva, i-a dat pe Dobrin, Mutu, Vlădoiu, Dică și a câștigat de trei ori campionatul național).

Primăria municipiului Pitești declară fără ocol: „Nu mai putem ține echipa”. Iată că poate primăria din Chiajna („trei case, un puț și-un pom” – cum a exclamat un fan piteștean la auzul sentinței). S-a cam întors lumea (fotbalului) cu susul în jos, iar de bulibășirea totală nu-i vinovată nici criza, nici încălzirea globală, ci răsfezandata conducere bicefală Federație-Ligă, incapabilă până-n pragul ridicolului să-și respecte propriile regulamente.

După decizia TAS, unii câștigă făr-de merit (Digi Sport va transmite, în aceeași bani, două meciuri în plus), alții pierd pe ruptelea (Rapid ajunge în B, după ce a plătit o căruță de parale pentru lefuri și dări la tarif de Liga I), Vasluiul și Viitorul rămân fără punctele câștigate muncit, pe teren, Steaua se alege cu încă un meci amânat, LPF s-a pomenit cu încă un nou proces pe cap, iar „Micul Paris”, cum spuneam, a ajuns să aibă tot atâtea echipe în prima ligă cât comuna Chiajna! Inventatul baraj Rapid-Concordia a fost cea mai mare și mai gogonată trăsnaie regulamentară din toată istoria fotbalului românesc, și-i interesant de văzut cum își aruncă diriguitorii de la Federație și Ligă mâța moartă de la unul la celălalt: „tu, nu eu!” De tot hazul: cică vinovate ar fi… sindicatele!

Liderul Doru Costin a făcut idioata propunere, el trebuie arătat cu degetul, susține Mircea Sandu, el să plătească oalele sparte! Cândva, sindicatele, „cureaua de transmisie între mase și partid”, erau a șaptea roată la căruță; în filmul meu „Totul pentru fotbal” am imaginat o nevinovată scenă în care aranjorii unui meci de B s-au ascuns îngroziți la vederea sindicalistului-șef (”Șase, sindicatul, sindicatul!!”), iar sala hohotea, tocmai știind că puterea sindicatelor era egală cu zero.

Azi, când toate s-au schimbat, instalate democratic în prim-planul vieții politico-sociale românești, taie și spânzură în voia cea bună. Dar bine, și-n fotbal? Din opt voturi în Comitetul Executiv, unul singur a fost contra – cel al lui Mircea Sandu. Când conduci un for de decizie, oricare ar fi acela, și la vot ești învins cu 1-7, înseamnă că ori tu nu ești bun de șefie, ori Comitetul – una dintre părți s-ar cuveni să-și facă bagajele. Tristețea cea mare e că nu-i un singur și regretabil incident, soldat cu decizii incriminate de TAS, ci de o mulțime – anul și beleaua! – totul demonstrând fără drept de apel incapacitatea FRF și a Ligii Profesioniste de a-și respecta regulamentele de funcționare (TAS asta face: analizează modul în care sunt adoptat hotărârile forurilor naționale vizavi de propriile lor prevederi statutare).

În 2006-2007 TAS a dat dreptate Vasluiului în litigiul cu Oțelul (și așa a ajuns Vasluiul în Cupele Europene), în 2008-2009, Poli Timișoara, depunctată de FRF, a fost repusă în drepturi de TAS (așa a ajuns Poli în cupele europene), în 2009-2010, TAS a menținut victoria Timișoarei în meciul cu Rapid (și Rapid n-a mai intrat în competiția europeană), în 2010-2011 Oțelul a câștigat la TAS jocul cu Pandurii (hotărâtor în obținerea titlului de campioană), în 2012-2013, tot TAS a decis reintegrarea U Cluj în prima ligă, cu consecințele cunoscute, pentru ca în 2013-2014 să se petreacă panarama meciul ilegal de baraj. Cum se vede, anul și boroboața. O singură concluzie; cei ce diriguiesc fotbalul românesc ar trebui să ne cam lase.

Lăsați-ne!