Cătălin MIHULEAC

Cred că scriitorul preferat al lui Băse nu-i unul dintre consacraţii săi pupincurişti – pardon, cred că se cuvenea să scriu „pupinfundişti”! – Liiceanu, Patapievici sau Tere Ungureanu. Scriitorul său favorit este, în mod sigur, Hemingway. De ce tocmai americanul ăsta, şi nu vreun românaş de-al nostru? Fiindcă atâta de notoriu este darul preşedintelui de a trage la măsea, că parcă ar avea scris citeţ pe faţă un credo de-al lui Hemingway, care repeta că el bea mereu „împotriva” unui lucru sau „pentru” un lucru.
La fel şi şeful statului: soarbe de necaz că i se combină mezina cu feciorul lui Hrebe, ori bea de bucurie că aceeaşi mezină se dezcombină de feciorul lui Hrebe şi pleacă să danseze pe mesele barurilor din capitale europene... Goleşte de oftică damigenele, când i se ghiceşte în cafea că va pierde în turul doi la alegeri, apoi drojdeşte de entuziasm că, totuşi, în mod nesperat, se mai lipeşte de un mandat, şi-ncă nu unul de arestare, ci unul de preşedinte de ţară.
Sunt convins că, având în faţă pilda unor titani ai machelii prezidenţiale precum, bunăoară, Boris Elţân, ambiţiosul Traian îşi va intensifica traficul de pe „şoseaua gâtului”, ca să citez dintr-un cântec de Gică Petrescu. Iar dacă va fi cazul, îşi va monta un ficat nou, aşa cum se schimbă o piesă uzată la un automobil, mai ales că, fiind prezident, nici nu va fi necesar să stea la coadă pentru un transplant la acest solicitat organ intern.
Nu trebuie să pierdem din vedere că marea încercare a maratonistului în alcool nu are loc în timpul actului beţivănesc în sine, când aburii euforiei îi înconjoară creierul ca o aură. Marea încercare a pilangiului are loc în timpul mahmurelii, când vârtejurile pun vreascuri în toiul nervilor, iar reţeaua de sonde a greţurilor îi scormoneşte măruntaiele. Aşa încât, am şi eu o curiozitate de alegător: oare cum se drege omuleţul ăsta? Bea zeamă de varză murată sau cafea cu lămâie, îşi unge chelia cu alifie vietnameză? Le cheamă pe Udrea şi pe Mantale să-i facă (brrr, ce imagine scârboasă!!) un masaj la tălpi? Sau e de ajuns să-i vadă faţa lui Boc?
Am în faţă capitolul dedicat psihozelor de natură alcoolică din extraordinara carte „Itinerar psihiatric” a ilustrului şi regretatului profesor Petre Brânzei, fost director al spitalului „Socola” (ăsta chiar că e regretat!), Citesc, de parcă i-aş citi portretul lui Traian. Şi mă întreb doar atât: cu ce o fi greşit neamul ăsta al nostru, de n-a avut parte până acum de nici un preşedinte cu care să se poată mândri?