Partea proastă a dorințelor noastre fierbinți e că, dacă se îndeplinesc, nu se îndeplinesc pe loc, ci au trebuință de-un timp de manevră. Câteodată, când în final se materializează, ele nu mai au decât valoare simbolică, aducând un beneficiu doar moral. Totuși, o dorință împlinită rămâne o dorință împlinită, arătându-i destinatarului că zeii nu-l tratează cu posteriorul.
Ca să i se împlinească o dorință lui Adrian Năstase, au fost necesari, măiculiță, 12 ani! O duzină de ani, dar – ca să folosim un joc de cuvinte – nici dorința n-a fost una de duzină. Astfel că, în acest moment, Năstase e numai o fericire: obrajii și-au recăpătat conturul de funduleț rozaliu de bebe, pălmuțele îi plescăie de aplauze, linia nasului privește optimist spre viitor, acolo unde piciorul său intenționează a păși ferm.
Dar să ieșim din ceață: la începutul lui mai 1996, Năstase, președinte al Camerei Deputaților, s-a șucărit dunăre pe postul de radio „BBC”, care se manifesta fățiș împotriva PDSR. De aceea, a anunțat că partidul său va lua la rost Consiliul Național al Audiovizualului, cerându-i să revadă permisiunea acordată posturilor de radio, de a retransmite în românește programul „BBC”.
Atunci nu s-a ales nimic, dar rugăciunea, acompaniată de acatiste convingătoare, s-a materializat peste 12 ani, în 2008, când s-a hotărât ca „BBC”-ul să ne lase și să se tot ducă. Mai mult, bunul creștin Năstase a primit și un bonus din ceruri, constând în dizolvarea postului „Europa Liberă”. Vezi, Adi, dacă ți-ai păpat tot lăpticul, ce cadou ți-a făcut Doamne-Doamne? Zi-i lu’ nenea Iliescu să te pupe din partea noastră!
Totuși, paguba nu-i uriașă pentru națiune, fiindcă „BBC”-ul românesc n-a fost un lăcaș de cult, așa cum se sugerează. Să nu uităm că acolo și-au desfășurat activitatea jurnaliști spectrali gen băiatul ăla șters Ciocăzanu, acum mare șef la „Adevărul de seară”, fiindcă este expert în a oferi companie domnilor generoși.
Apropo de „Adevărul de seară” și de domni generoși, se vede că pe Patriciu nu-l prea ajută mintea, fiindcă un ziar mai prost și mai sec să vrei și nu poți face.
