Cătălin MIHULEAC

Există popi în ţara noastră care parcă nu se roagă cu sufletul, ci – Doamne, iartă-mă! - cu fundul. Ei par să deţină un stoc nelimitat de rugăciuni, în care bagă mâna fără vreun discernământ, pentru a le împrăştia aiurea în văzduh.

Nicio clipă nu se sperie că Doamne-Doamne s-ar putea mânia de caracterul prea pământesc al rugăciunilor, caracter situat în cea mai bună vecinătătate cu blasfemia.

Aşa de exemplu, preotul gălăţean Ion Gologan se roagă în acest final de toamnă nu pentru sănătate, pentru mântuire sufletească sau pentru un plus de smerenie; ci pentru lucruri mult mai concrete, mai caracteristice lumii noastre. Iar ultimul dintre acestea este legat de fotbal, sfinţia sa bătând cu osârdie mătănii, pentru ca ambiţioasa echipă din Vaslui, actualmente pe un insuficient loc şase în clasamentul primei ligi, să prindă şi ea un loc de cupe europene. Doamne, ajută!

Fiindcă, pentru atingerea acestui înalt deziderat, banii lui Adrian Porumboiu şi şpiţul lui Dorinel Munteanu nu se arată de ajuns, rugăciunile cinstitului popă microbist au scopul de a sensibiliza organismele divine care, după cum bine ştim, au televizoare în ceruri şi nu scapă nicio partidă din prima ligă românească, spărgând seminţe, bând bere şi mai strivind câte o înjurătură printre dinţi.

Ei, părinte părinţele, mă întreb şi eu aşa: oare cum se face oare că mai mereu jucătorii, echipaţi în sutană, din echipa ortodoxiei, ori fac henţ, ori sunt prinşi în ofsaid?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Rugăciunile unui popă microbist.

Comentarii