Primăvara nu vine niciodată singură la poarta sufletului nostru, ci însoțită de semne.
Iar în satul sucevean, unde timpul pare să aibă o altă răbdare, aceste semne se împletesc cu migală între degetele celor tineri, transformând o simplă tradiție într-o veritabilă lecție de identitate.
La Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” din Bănești, cuvântul „mărțișor” a încetat de mult să fie doar un substantiv în dicționar; a devenit o stare de spirit.
- Simbolul de la Fântânele: între alb și roșu
În comuna Fântânele, mărțișorul păstrează încă acea puritate arhaică. Nu este doar un obiect de podoabă, ci un „semn” al continuității. Albul zăpezii care se topește pe malul Siretului se întâlnește cu roșul sângelui, simbol al vieții și al sacrificiului. Pentru elevii noștri, a înțelege acest dualism înseamnă a înțelege rădăcinile acestui pământ.
Sub îndrumarea cadrelor didactice, profesorul Silviu Mihai, profesoara Florența Paveliuc (care predă în toate cele trei școli implicate) și sub coordonarea directoarei Corina Bălan, atelierele de creație din cadrul școlii au devenit în aceste zile adevărate furnale de entuziasm.
Elevii din Bănești nu s-au mulțumit doar să asambleze fire în alb și roșu; ei au modelat speranțe. Fiecare mărțișor confecționat manual poartă amprenta unică a copilăriei:
- Motive florale pictate cu grijă;
- Simboluri tradiționale (trifoiul, potcoava) reinterpretate;
- Mesaje scrise, menite să aducă un zâmbet celei care îl primește.
- Itinerarul prieteniei: Corocăiești și Siminicea
Anul acesta, gestul elevilor a depășit hotarele școlii mamă. Un grup de elevi de la Bănești a pornit într-un periplu al primăverii către școlile vecine, oferind mărțișoare cadrelor didactice și elevilor de acolo.
La Școala Gimnazială Corocăiești, solia prieteniei a fost primită cu multă căldură de directoarea Sanda Maria Turturean și de Nicoleta Strugariu.
„Vă mulțumim pentru acest semn de primăvară! Mărțișoarele voastre sunt mici fragmente de suflet care ne reamintesc că împărțim aceeași dragoste pentru frumos”, a fost mesajul de bun venit.
Drumul mărțișorului a continuat la Școala Gimnazială Siminicea, unde delegația din Bănești a fost întâmpinată de directoarea Cristina Miron și de profesoarele Oltița Dascălu și Veronica Nistor.
„Ne predați astăzi cea mai frumoasă lecție: aceea a generozității. Vă primim cu drag și sperăm ca acest fir de mărțișor să lege școlile noastre într-o colaborare durabilă”, a subliniat directoarea Cristina Miron.
- De la școală în inima comunității
Cea mai frumoasă parte a acestui demers pedagogic nu a rămas însă între pereții sălii de clasă. Semnul s-a transformat în gest civic.
Pe 8 martie, de Ziua Femeii, elevii au pornit pe ulițele comunei Fântânele pentru a împărți rodul muncii lor: peste 700 de mărțișoare au fost oferite mamelor, bunicilor și localnicilor.
O oprire plină de însemnătate a fost la sediul Primăriei, unde mărțișoarele au fost oferite primarului Marian Sabie și tuturor angajaților instituției. Nu a fost doar o simplă distribuire de obiecte, ci un dialog între generații.
Femeile din sat, care păstrează în palmele lor bătătorite istoria locului, au primit cu emoție aceste mici „semne”. Imaginea unui copil oferind un mărțișor făcut de el unei bătrâne din comunitate este, poate, cel mai frumos text pe care l-am putea scrie vreodată despre viitorul acestui sat.
- Recunoștință și concluzii
La finalul acțiunii, directoarea Corina Bălan a transmis un mesaj de mulțumire tuturor celor implicați:
„Astăzi, am demonstrat că școala este un spațiu al dăruirii. Vă mulțumesc vouă, copiilor, pentru efortul celor 700 de mărțișoare, și cadrelor didactice care v-au ghidat. Ați dovedit că mărțișorul este, într-adevăr, un semn într-un singur cuvânt: IMPLICARE!
„Mărțișorul este cuvântul pe care primăvara îl rostește atunci când vrea să ne spună că viața învinge întotdeauna.
Prin acest gest, Școala din Bănești demonstrează că educația nu înseamnă doar manuale, ci și empatie, respect pentru tradiție și capacitatea de a dărui.
Mărțișoarele împărțite pe 8 martie în Fântânele rămân agățate nu doar de haine, ci și de inimile noastre, ca niște semne vii într-un cuvânt care nu va pieri niciodată: Acasă!”.
