4 meciuri, 4 momente

Primul: nu cred că băiatul ăla care a executat cornerul și-a imaginat măcar pentru o fracțiune de secundă ca ăia doi, adică Pique și ter Stegen, pot fi atât de proști. Atât de desprinși de tensiunea partidei, care ar fi trebuit de fapt să fie la paroxism în acele minute și la acel scor. Mă gândesc că infatuarea e răspunsul la această problemă de enigmistică distractivă. Oricum, e clar că n-a fost o schemă lucrată, fiindcă ăla care a marcat golul a părut inițial și el surprins că vine o minge tocmai spre el. S-a trezit însă la timp. Ter Stegen și Pique cred că mai dorm și acum.
Al doilea: Ajax Amsterdam a jucat 4 reprize contra lui Tottenham. Din ele, a câștigat 3. Tottenham nu a câștigat decât una, ultima. Aia care a fixat pe tabelă scorul calificării, 2-3. O voce autorizată vorbea ieri într-un ziar despre nedreptatea pe care o generează dublarea golurilor înscrise în deplasare, argumentând că de fapt golul al treilea al lui Tottenham era de fapt doar golul egalării scorului general! Și zău că avea dreptate. Poate că a venit vremea renunțării la prostia asta, așa cum vom renunța și la cretinismul cu „ora de vară”.
Al treilea: Valencia a înscris repejor primul gol, după care mai avea teoretic nevoie doar de încă unul pentru a se califica în finală. Numai că jucătorii ei nu păreau deloc convinși că se poate. Tot așa cum cei de la Arsenal erau la fel de relaxați ca și până atunci, etalând o forță pe care cred că doar echipele englezești o au. Continuarea a fost una logică, Arsenal câștigând practic fără efort. Dacă s-ar fi jucat 3 zile la rând, tot Arsenal ar fi câștigat finalmente, eventual cu 104 la 102.
Al patrulea: Hațegan este un arbitru nu doar bun, ci și extrem de norocos, din moment ce rarele (dar marile!) prostii pe care le face rămân fie acoperite de evoluția ulterioară a scorului, fie nepedepsite din nu știu ce motive. Alaltăieri, când mai erau puține minute, deși era la câțiva metri de locul faptei, n-a acordat lui Chelsea un penalty care era cât pe ce să se lase cu o infirmitate pe viață! Dovada e că atentatorul a cosit atât de tare încât el însuși a plecat pe targă! Norocuțul lui Hațegan a fost că în cele din urmă Chelsea a câștigat la loviturile de departajare. Nu vreau să mă gândesc ce ar fi fost dacă se calificau nemții.