Mitropolitul Iacob Putneanul al Moldovei s-a născut în anul 1710, la Rădăuți. A fost călugărit de tânăr la Mănăstirea Putna, unde a învățat carte, pentru ca în anul 1744 să fie numit egumen al acestei mănăstiri. În perioada 11 august 1745 – 13 noiembrie 1750 a fost episcop la Rădăuți, iar în perioada 13 noiembrie 1750 – februarie 1760 a fost mitropolit al Moldovei. După această dată s-a stabilit la Mănăstirea Putna, unde a trăit până la sfârșitul vieții. Mitropolitul Iacob Putneanul al Moldovei a fost un ierarh Luminat, el tipărind peste 10 cărți, dintre care amintim ’Liturghierul’ (1745), Penticostarul (1754), Antologhionul (1755), Apostolul (1756), Psaltirea (1757), Liturghierul (1759) etc. A îndrumat școlile din Rădăuți și Iași, și a îndemnat părinții să-și dea copiii la școală. Însuflețit patriot, a convocat la Iași un sinod de ierarhi și egumeni, care a hotărât ca vlădicii țării să fie aleși numai dintre „pământeni”, iar pe plan social, la îndemnul lui s-a desființat „darea văcăritului”, dar opunându-se la reintroducerea ei, a fost nevoit să-și dea demisia din scaun. Retras la Putna, s-a ocupat de refacerea mănăstirii, adăugându-i pridvorul, zidurile înconjurătoare și 9 clădiri din incintă. A înființat la Putna o „școală duhovnicească”, cu un program de studii asemănător celui de la Academia Sfântului Petru Movilă de la Kiev. A trecut la Domnul la data de 15 mai 1778.





