O metodă eficientă de învățare a istoriei este utilizată, de șapte ani, de Colegiul Tehnic ”Andronic Motrescu” din Rădăuți, în parteneriat cu elevi ai unei școli din Rostock, din Germania. În fiecare vacanță de vară, zece elevi ai colegiului rădăuțean, prof. coordonator Cristina Grijincu și prof. însoțitor de grup Cristina Florea, împreună cu 12 elevi germani și profesorii lor de istorie, Petra și Holger Klawitter, se ocupă de reabilitarea pietrelor funerare ale victimelor din Primul și al Doilea Război Mondial – germani, români și sovietici. Proiectul se numește ”Arbeit für den Frieden – Versöhnung über den Gräbern” (Muncă pentru pace – Reconciliere peste morminte) și are ca țel învățarea toleranței și valorilor democratice, dezbaterea unor teme istorico-politice în context internațional, concomitent cu reabilitarea mormintelor și învățarea ”pe teren” a istoriei celor două războaie mondiale. Finanțarea este asigurată de Uniunea Populară Germană de Îngrijire a Mormintelor de Război (Der Volksbund Deutsche Kriegsgräberfürsorge).
Din acest an, în proiect a fost inclus și cimitirul evreiesc din Rădăuți, cu monumente ale unor victime ale deportărilor din Transnistria. Activitatea are loc pe bază de voluntariat, în cadrul unor tabere cu durata de 10 zile.
Muzicianul Bondy Stenzler, alături de voluntarii ”Arbeit für den Frieden”
Ieri a fost ultima zi de tabără, când elevii rădăuțeni și cei germani au avut ocazia să afle informații despre comunitățile germană, mozaică, polonă și ucraineană din Rădăuți, de la profesorul de istorie Daniel Hrenciuc. De asemenea, muzicianul Bondy Stenzler, toboșar și membru fondator al celebrei trupe românești de pop-rock Roșu și Negru, care a petrecut alături de ei mai multe zile, i-a antrenat într-un program de karaoke.
După istorie și muzică, voluntarii taberei ”Arbeit für den Frieden”, împreună cu Bondy Stenzler și soția sa, Sidi, au mers în cimitirul evreiesc pentru a aprinde lumânări și a pune pietre de aducere-aminte la cele 11 morminte pe care le-au curățat și le-au reabilitat.
Prof. Cristina Grijincu ne-a declarat, ieri, că în cadrul celor șapte ediții ale programului ”Arbeit für den Frieden”, elevii voluntari au reabilitat ”câteva mii de morminte ale victimelor din Primul și al Doilea Război Mondial – germani, români și sovietici”.
Prima ediție a taberei, cea din 2011, a avut loc la Rădăuți, iar în anii următori la Constanța, în Ungaria – în 2013, apoi la Focșani, Argeș și în acest an din nou la Rădăuți. ”În anul 2011, partenerii noștri germani au fost plăcut impresionați de Templul Evreiesc din Rădăuți și au dorit să cunoască mai mult despre familiile evreilor care au trăit aici și despre cei care au fost deportați în Transnistria. În martie 2017, familia Klawitter a fost în Israel, unde s-a întâlnit cu Bondy Stenzler, cu evrei rădăuțeni care au supraviețuit deportărilor și a decis ca în acest an să revină aici și să includă și cimitirul evreiesc în proiect, cu morminte care aparțin acelor familii”, ne-a declarat Cristina Grijincu.
Voluntarii proiectului au facilitat întâlniri memorabile între supraviețuitori ai Holocaustului și urmași ai salvatorilor
Anul viitor, tabăra se va desfășura cinci zile la Rădăuți și cinci zile la Rostock și va fi editată o broșură bilingvă cu povestea acestor familii de evrei înainte, în timpul și după deportările din Transnistria.
Coordonatorul german al taberei, prof. Petra Klawitter, ne-a declarat că pentru elevii germani este foarte important să cunoască istoria și să înțeleagă dimensiunea a ceea ce s-a întâmplat în cele două războaie mondiale. Ea a arătat că, tot în cadrul acestui proiect, voluntarii germani au reușit să documenteze cazul urmașilor unei femei germane, Mathilde Böckelmann, care în timpul războiului a salvat de la moarte o fetiță evreică, atunci în vârstă de 15 ani, Miriam Bruderman. ”Miriam are acum 86 de ani și trăiește în Israel. Mathilde Böckelmann a murit în 1978, dar a fost găsită fiica ei și anul trecut aceasta s-a întâlnit pentru prima dată cu cea a cărei viață a fost salvată de mama ei”, ne-a povestit Petra. Fata de 15 ani a fost ascunsă de Mathilde la ferma familiei sale din ianuarie 1945 până la sfârșitul războiului.
Pentru faptul că și-a riscat viața ei și a familiei pentru a salva o fetiță evreică necunoscută, statul Israel i-a acordat, anul trecut, Mathildei, post-mortem, titlul de ”Drept între Popoare”. Diploma și medalia i-au fost înmânate fiicei ei, care a fost invitată și în Israel, unde a sădit un pom în parcul din orașul Kfar Saba. ”Drept între Popoare” este cea mai înaltă distincție acordată de statul Israel pentru non-evrei. Până în ianuarie 2016, Memorialul Victimelor Holocaustului Yad Vashem a acordat titlul pentru 26.120 de persoane din 51 de țări. 587 dintre deținătorii titlului sunt germani. România figurează cu 54 de „Drepți între Popoare”, în realitate fiind aproape 70, considerând titlurile colective acordate în câteva cazuri pe familie.
