2015, anul lui Ianis?

La sfârșit de an se fac bilanțuri și clasamente. Neavând însă mare lucru de scris despre fotbalul nostru aflat în criză profundă sub toate aspectele, renunț la clasificări și încerc să mă orientez spre viitor. Un viitor care, paradoxal, ne oferă ceva speranțe, deși nimic nu pare a le susține, cu excepția câtorva entuziaști sau nebuni, primul dintre ei fiind Gheorghe Hagi. De aproape un sfert de secol, de când fotbalul românesc a încăput pe mâna mafiilor numite FRF și LPF, cel puțin cât timp acestea au fost dirijate de Nașu’ și de Corleone, la nivelul copiilor și juniorilor nu s-a făcut nimic, ba dimpotrivă: au dispărut până și centrele de copii care produceau fotbaliști adevărați, în locul lor izvorând ceva „pepiniere” private, mai toate intrând însă într-un pe deplin previzibil faliment. De ani buni, primenirea loturilor divizionarelor A se face prin racolarea unor semifotbalisti din diviziile inferioare, unii cu ceva talent, dar ajunși la maturitate fără să cunoască de fapt abecedarul fotbalului organizat. În acest context, cu atât mai remarcabile sunt eforturile lui Hagi de a-și promova talentele descoperite și „lucrate” de el la propria-i școală de fotbal, ajunsă chiar în prima ligă. Iar de când Gică face și pe antrenorul, au apărut și rezultate remarcabile ale acesteia. Din câte am citit și din puținul văzut, cel mai bun produs al acesteia se numește tot Hagi: Ianis, cel ajuns la 16 ani și promovat în prima echipă, ba și lider incontestabil al generației sale la nivelul Naționalei ale cărei rezultate sunt remarcabile. M-ar bucura enorm să-l văd pe Ianis depășindu-și tatăl. Ar fi, cred, primul copil al unei celebrități care reușește asta. Băieți au avut și Pele, și Cruyff, și mulți alții, dar care n-au depășit nivelul mediocrității. În 2015, Ianis împlinește 17 ani. Îl aștept să explodeze, cum au făcut-o, la aceeași vârstă, și Maradona, și Messi, și Hagi celălalt. Doamne ajută! La mulți ani tuturor cititorilor ziarului!