„20 de ani în Siberia”

Autor: Anița Nandriș-Cudla
Aparitie: 2013
Nr. pagini: 240
Editura: Humanitas
Descriere
„Prin câte poate trece o ființă ominiască fără să-și dia seama…” Așa începe manuscrisul care-a trecut granița pe ascuns în 1982, din Cernăuți în România, și a ajuns prima dată la cititori abia în 1991, după ce nepotul autoarei a trimis o scrisoare la Editura Humanitas („Posed un manuscris, mărturie zguduitoare a privind prezența românească în Arhipelagul Gulag”). Autoarea e o femeie dintr-un sat de lângă Cernăuți. Ridicată de-acasă împreună cu cei trei băieți ai ei, nu din cauză că s-ar fi opus ocupației sovietice, ci doar din pricină că numele ei și-al familiei apărea pe lista deportărilor, Anița a fost forțată să supraviețuiască timp de 20 de ani în apropierea cercului polar. Într-un regim de muncă silnică și cumplită, a trăit cu coji de pâine, apă caldă și boli rele, le-a făcut copiilor haine împletite din capete de funie, le-a ținut de cald și s-a luptat mereu să nu-i piardă.
Ce spun criticii
„…20 de ani în Siberia – o așez printre cele mai fantastice cărți care s-au scris în țara noastră. În fața ei multe cărți, mulți scriitori și mulți eroi literari pălesc. După primul șoc și cea dintâi nedumerire a cititorului, chiar și a unui erudit academician, poate după un număr de ani în care uimirea se va fi așezat, deodată cineva va pricepe și va ridica această carte – a Aniței cu trei clase primare și suflet cât o istorie națională, de o autenticitate «stilistică» genială – și le va așeza, ființa și cartea, la umărul marilor noștri mărturisitori ai sufletului românesc.“ (Ștefan J. FAY)
„Cartea e o revelație și s-ar cere primită ca atare. Nu doar privitor la soarta deportaților români în Gulagul sovietic povestirea Aniței Nandriș-Cudla aduce o mărturie esențială, dar și pentru reconstituirea staturii țăranului bucovinean: o statură net aristocratică, pe care metamorfozele provocate de comunism o aruncaseră nu numai în trecut, ci, s-ar spune, aproape în legendă. Or, iată că, odată cu Anița Nandriș-Cudla, legenda ia conturul firescului, iar realitatea ei ni se impune din nou. După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară. Cartea aceasta, care nu numai că se cere neapărat citită, dar ar merita să fie așezată, prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine.“ (Monica LOVINESCU)
Frânturi din „20 de ani în Siberia”
„A doua zi [trenul] s-a oprit iarăși într-o gară. S-a deschis ușia vagonului și iarăși îl ia pe un bărbat să ajute a aduce caș. Lumia, acu parcă mai curioasă, așteaptă să mănânce caș. Se gândia la caș de oaie, căci aceluia la noi îi spunia caș. Când colo vine bărbatul acela cu o vadră de caș. Erau niște crupe de orz ferte, fără zahăr, fără sare. Când puniai lingura în ele, se întindeau ca mucii. Ni-a dat masa și iarăși a închis vagonul și trenul a pornit. (…) Așa ne da masa, o dată în 24 de ciasuri. Altă dată era niște ciorbă în care alerga câte o bucată de frunză de curechi prin apă.
Și așa am stat vro douăzeci de zile în vagoane.”