La instanță

19 indivizi, trimiși în judecată pentru „fabrica” de cerșetori din Italia



Nu mai puțin de 19 indivizi, majoritatea din orașul Gura Humorului, au fost trimiși în judecată zilele trecute de procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) –Serviciul Teritorial Suceava, fiind acuzați că au dus în Italia și au obligat să stea cu mâna întinsă la colț de stradă zeci de romi.
Potrivit unui comunicat al DIICOT Suceava, Gheorghe David (40 de ani), zis „Prințul”, Violeta Varga (39 de ani), zisă „Păsărica”, Carol Antal (37 de ani), zis „Cacorel”, Iosif Varga (57 de ani), zis „Corci”, Alexandru Chereji (63 de ani), zis „Didai”, Reghina David (58 de ani), zisă „Băbuca”, Codruț David (29 de ani), zis „Codru”, Alexandru David (36 de ani), zis „Pipăruș”, Gheorghe Varga (55 de ani), zis „Ghiusi”, David Augustin (42 de ani), zis „Tarzan”, Gheorghe Ilie Tiperciuc (41 de ani), zis „Jimi”, Natiu Varga (40 de ani), zis „Țiți”, Tudor –Cornel Varga (38 de ani), Pintea Varga ( 34 de ani), zis „Ralu”, Aura Varga (33 de ani) , zisă „Chichilia”, Vasile Beghean (45 de ani), Severus Covaci (38 de ani) , zis „Sever”, Gheorghe Jucan (42 de ani) și Niculai Pricope (44 de ani), zis „Nelu”, sunt numele de pe lista inculpaților.
Afacerea cu cerșetori a început în anul 2000
Potrivit anchetatorilor, afacerea cu cerșetori a început în anul 2000, când mai multe familii de romi din orașul Gura Humorului s-au stabilit sub un pod din Napoli (Italia), locuind în colibe și corturi.
Pentru a se întreține, romii lucrau la negru ori cerșeau pe străzile din oraș.
Văzând că se pot face bani buni de pe urma cerșetoriei, romii și-au chemat tot mai multe rude în Italia. Apoi, s-au gândit că pot aduce și alte persoane, care să stea cu mâna întinsă, iar banii să ajungă în buzunarele lor.
Au început atunci să promită locuri de muncă în Italia, iar victimele erau tot din rândul comunității romilor.
Le plăteau actele și drumul victimelor și le suceau mințile cu locuri de muncă în restaurante, terase, localuri etc..
Odată ajunși în Peninsulă, le confiscau pașapoartele și invocau fel de fel de datorii, iar victimele erau obligate să cerșească pentru ca traficanții să-și recupereze banii.
Mulți dintre cei traficați erau muzicanți și erau trimiși în stradă să cânte la instrumente.
În Napoli, tabăra traficanților și implicit a victimelor se afla la marginea orașului,într-o zonă numită Casa Nuovo-Casoria,sub un pod, unde erau amplasate mai multe corturi și barăci.
Pentru că „fabrica” de cerșetori funcționa, o parte dintre traficanți și-au extins afacerea, explică anchetatorii, și în alte orașe din Italia, cum ar fi în Bari. Aici, traficanții și-au stabilit cartierul general într-un castel părăsit.
Lotul celor 19 inculpați este al doilea trimis în judecată în acest caz, prima serie fiind trimisă în judecată în urmă cu aproximativ cinci ani. O parte dintre inculpații de atunci au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, cea mai aspră fiind de cinci ani și jumătate.