O sută de ani de la nașterea profesorului Vasile Bujdei
Amintiri despre profesorul meu de matematică de la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava
La 15 februarie 1908 se năștea în localitatea Gălănești – Rădăuți, într-o familie de destoinici gospodari bucovineni, copilul care urma să devină, mai târziu, la anii maturității, renumitul profesor de matematică din Bucovina, Vasile Bujdei.
A urmat liceul la Rădăuți, în straie naționale, apoi Universitatea la Cernăuți, în aceeași ținută, în toți anii de studii. Pentru studenții bucovineni, proveniți de la țară, costumul național, purtat zi de zi, constituia o mândrie și o podoabă de mare preț în acea perioadă.
La Facultatea de Matematică din Cernăuți i-a avut profesori pe Simion Stoilov, Miron Nicolescu, Gheorghe Vrânceanu, distinși matematicieni români, academicienii de mai târziu.
După absolvirea facultății, cu rezultate remarcabile, a funcționat ca profesor de matematică la liceele din Cernăuți (1934 – 1940), Rădăuți (1940 – 1944), Baia de Arieș (1944 – 1945), La Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava (1945 – 1953), perioadă în care am avut fericirea să-i fiu și eu elev, după care revine la Rădăuți în 1953, funcționând la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” până în anul 1963, când se pensionează din motive medicale și revine cu locuința la Suceava, unde a trecut la cele veșnice la 29 iulie 1992, la vârsta de 84 de ani 5 luni și 21 de zile.
Matematician și pedagog de o incontestabilă valoare, om cu o înaltă conștiință socială, s-a impus prin rigoarea demersului său, prin exigența față de sine și față de elevii săi, pe care a reușit să-i facă să aprofundeze studiul matematicii, chiar pe aceia cărora, la început, li se părea că nu vor îmbrățișa niciodată matematica. Aceștia, mulți la număr, i-am rămas recunoscători pentru modul în care ne-a îndrumat, ne-a stimulat și ne-a format, deschizându-ne o cale sigură, printr-o pregătire temeinică, spre profesiunea dorită. La examenele de admitere de la Universitățile din Iași și București ajunsese proverbială observația că absolvenții profesorului Vasile Bujdei reușeau primii pe liste. „Dacă ai făcut matematica în liceu cu profesorul Vasile Bujdei, ești sigur că vei fi printre primii la admitere în facultate”.
Rezultatele remarcabile obținute de elevii profesorului Vasile Bujdei aveau la bază un principiu simplu, aplicat cu o perseverență de necrezut: munca și controlul ei; muncă din partea profesorului și muncă din partea elevilor; controlul, aprecierea riguroasă și sistematică a muncii elevilor. Aprecia și stimula în mod cu totul deosebit efortul propriu al fiecărui elev. Metoda de lucru cu elevii, originală și neimitabilă, având la bază principiul enunțat, se baza pe cooperarea cu clasa. Declanșa munca independentă în oră, din exercițiile și problemele recomandate din culegeri, din Gazeta matematică și din Caietele personale. Punea un accent deosebit pe originalitatea rezolvării problemei, pe găsirea căilor celor mai directe și elegante în obținerea soluției.
Orele de matematică le așteptam cu nerăbdare și emoții. Lecțiile erau foarte atractive, interesante, originale și constituiau adevărate evenimente, cu tot felul de surprize – unele plăcute, altele mai puțin plăcute pentru noi, elevii, dar foarte folositoare mai târziu, în viață.
La intrarea în clasă, chiar în timpul când suna clopoțelul, impunea o atmosferă intensă de muncă, seriozitate și respect reciproc. Folosea un sistem monitorial de control și de evidență al rezolvării temelor date acasă (un număr limitat) și cele rezolvate „în plus” (cât mai multe). Pe lângă acest sistem de control, la care eram antrenați cei mai buni elevi în calitate de „controlori” de teme acasă și „controlori” de teme în plus, controla personal, în mod conștiincios și foarte riguros, caietele de teme, mai ales când cele 200 de foi erau terminate și puteam obține o notă mare. Erau apreciați și evidențiați cei care dovedeau că am lucrat corect, mai multe și independent temele, dar și sancționați și admonestați cei mai puțin harnici. După aceasta, urma lecția nouă, dar nu era o lecție obișnuită. Trecerea la lecția nouă se făcea prin discuții cu noi, pline de duh, care creau o atmosferă relaxantă și plăcută, în vederea înțelegerii și însușirii conținutului lecției noi, punând accent pe chestiunile mai dificile și pe recomandările pentru temele acasă și în plus, din culegeri, din Gazeta matematică și din caietele personale.
Om, la prima vedere, închis în sine datorită intensității gândurilor care îl frământau; în mijlocul elevilor, însă, se deschidea numaidecât. Știa foarte bine să îmbine, să alterneze, explicațiile matematice cele mai riguroase și mai clare, cu vorbe de duh dintre cele mai neașteptate care creau o atmosferă de destindere, binevenită, în vederea parcurgerii unei noi demonstrații, găsirea unei noi soluții, cât mai elegante și originale.
Își iubea foarte mult elevii și se simțea cel mai bine în mijlocul lor. După terminarea unei clase, cei mai buni dintre noi de la cercurile de matematică, eram invitați acasă la Domnia Sa. După primirea oficială și îndeplinirea rolului de gazdă, urmau discuții asupra unor capitole mai importante care nu figurau în programa de matematică, dar care se cereau a fi aprofundate în vacanța de vară, pe baza bibliografiei și temelor în plus recomandate de Domnia Sa.
Revederile tradiționale organizate cu ocazia aniversărilor de 10 ani, 20 de ani, 25 de ani etc. de la absolvirea Liceului „Ștefan cel Mare” din Suceava ne-au prilejuit momente de adevărate sărbători, la care sărbătoritul principal era nelipsitul profesor Vasile Bujdei, în jurul căruia eram grupați și ne depănam amintirile. Elevii săi l-au iubit. Indiferent de notele primite, i-au fost recunoscători, exprimându-și simpatia, respectul și admirația cu orice prilej, prin discuții și prin scrisorile pe care i le-au adresat, la care răspundea cu plăcere, chiar atunci când era necăjit. Personal, ca profesor de matematică, am publicat, într-un număr al Revistei de matematică din 1975 a elevilor de la Școala nr. 2 Gura Humorului, un interviu pe care ni l-a acordat, precum și un articol despre personalitatea profesorului Vasile Bujdei. Asemenea articole despre profesorul Vasile Bujdei au mai publicat: prof. Liviu Antonescu în lucrarea „Matematica în învățământul preuniversitar sucevean”, în care este preluat și publicat interviul pe care mi l-a acordat; profesorul universitar Viorel Iftimie de la Facultatea de Matematică a Universității București, fost elev, a publicat în Gazeta Matematică un articol cu ocazia împlinirii a 70 de ani de viață a profesorului Vasile Bujdei, precum și în presa locală și centrală a vremii.
Toți colegii mei, ceilalți foști elevi ai distinsului nostru profesor, chiar cei care au îndrăgit mai greu matematica, îi purtăm o deosebită stimă și prețuire pentru că ne-a învățat nu numai matematică, ci și faptul că, trecând prin viață trebuie să realizăm ceva, folositor nouă și societății și, mai ales, cum să realizăm acest „ceva”: prin muncă perseverentă și cinstită.
În ziua de 29 iulie 1992, când l-am condus pe distinsul profesor Vasile Bujdei pe drumul stelelor, am văzut, prin ceața lacrimilor, mulțimea participantă la înmormântare, tristă și îndoliată, mulți dintre foștii săi elevi, alții, poate, care regretau că n-au avut șansa să-l aibă profesor.
Gheorghe Maierean
Profesor pensionar de matematică, Gura Humorului
Fost elev al profesorului Vasile Bujdei, absolvent al Liceului „Ștefan cel Mare” din Suceava, promoția 1953
