13 nu-i ca 14

Titlul de azi se bazează pe principiul eminamente băsist că iarna nu-i ca vara. Nici ziua ca noaptea, căldura ca frigul ori Champions’ League ca Europa League. Că despre asta e de fapt vorba: cine ne reprezintă și în care competiție. Ultimele două, trei zile au fost pline de speculații în privința participării românești la competițiile europene, mai exact: cine se duce în Liga Campionilor și în care tur, sau de pe ce poziție, adică de campioană sau de ocupantă a locului doi. Chestiunea are logică și prevede niște implicații care cu siguranță că justifică, măcar în ochii săi proprii și personali, lipsa de scrupule a domnului Becali Gheorghe în încercarea de a-și însuși un titlu de campioană pe care echipa sa l-a pierdut după toate legile și regulamentele românești și internaționale. Ca să fim pe deplin lămuriți, sigur că este de dorit să intri pe filiera campioanelor care, ca favorite, au de întâlnit niscai panarame de tipul Letonia sau Ferroe, în loc să dai, ca ocupantă de loc secund în campionat, peste vreun Ajax ori Fiorentina. Nici Steaua, nici Viitorul, nu au drept proiect câștigarea trofeului, ci chestiuni mult mai simple, cum ar fi înhățarea celor vreo 12 milioane, atât cât au de primit cele care au depășit preliminariile, ajungând în grupele cupei respective. Ideea de performanță mă îndoiesc că mai este vehiculată de vreunul din antrenorii români, inclusiv Hagi. Pentru el, performanță înseamnă să mai vândă vreo doi, trei jucători, iar dacă prețul e mare, atunci și performanța este una notabilă. Steaua are o abordare cumva deosebită: dă cât nu face pe unii jucători bunicei (pentru aici), pe care încearcă ulterior să-i vândă ceva mai scump. Dacă iese, bine, dacă nu, nu-i nimic: cumpără Gigi alții. Tribunalul sportiv cică dacă judecă speța până pe 12 iulie, Steaua are șanse de a câștiga și de a prinde un loc favorabil la tragerea la sorți de pe 13. Dacă judecă pe 14, indiferent de verdict, în urna campioanelor, pe 13, va fi Viitorul. Zău că mi-ar plăcea ca Viitorul să piardă titlul, dar după tragerea la sorți. Abia atunci cred că l-am putea vedea pe Gigi înjurând ca la stână. Bonus ar fi să-l vedem pe Hagi în Champions’ League, iar pe Gigi ratând și primind premiul de consolare, adică participarea în Europa League